Noul ministru al Justiţiei se declară independent

Ministrul Justiţiei a adresat un mesaj special Comisiei Europene, conştient că după mandatul lui Tudor Chiuariu s-a instalat în relaţia dintre Bruxelles şi Bucureşti o doză de neîncredere:

“Sunt conştient de importanţa remedierii unor deficienţe apărute în procesul reformei, cu atît mai mult cu cît acestea ne-au fost semnalate în cadrul Mecanismului de Cooperare şi Verificare. Mesajul pe care înţeleg să îl transmit Comisiei Europene, cu această ocazie, este unul de totală deschidere şi cooperare şi îi asigur pe partenerii noştri europeni de determinarea mea pentru atingerea obiectivelor asumate”.

Este o evidentă schimbare de ton după atitudinea “suveranistă”, aşa zicînd, pe care o adoptase Tudor Chiuariu, care ignorase Comisia cu premeditare şi lansase atacuri lipsite de tact la adresa autortităţilor de la Bruxelles.

Noul Ministru a fost însă plin de tact şi prudenţă politică.

El nu s-a delimitat de predecesorul direct, ci într-un mod discret, arătînd că nu este membru al PNL şi al nici al unui al partid (cu excepţia trecerii sale pe la PNL-aripa tînără, disidenţa anti-Cîmpeanu pe care, în ‘91-‘92 o făcuseră Dinu Patriciu, Călin Popescu Tăriceanu, Radu Boureanu şi alţii) şi că vede în indepedenţa sa politică o condiţie a reuşitei:

“Am convingerea, a spus el, că în actuala etapă de dezvoltare politică şi constituţională a ţării, ministrul Justiţiei trebuie să fie un profesionist independent politic. Această convingere, precum şi dorinţa de a-mi servi ţara, au fost singurele motive care m-au făcut să accept onoranta şi dificila sarcină de ministru al Justiţiei”.

Cătălin Predoiu şi-a enunţat programul foarte succint şi atent la toate susceptibilităţile, dar am remarcat totuşi că, prin raportare la Tudor Chiuariu şi Teodor Meleşcanu, a recuperat tema “luptei împotriva corupţiei”:

Voi continua şi accelera reformele iniţiate de predecesorii mei

“...în direcţia garantării independenţei Justiţiei, garantării accesului cetăţenilor la actul de justiţiei, prin îmbunătăţirea funcţionării sistemului judiciar şi reforma cadrului instituţional. De asemenea, voi sprijini continuarea şi accelerarea luptei împotriva corupţiei şi a criminalităţii organizate.”

Este adevărat că nici noul ministru nu a spus “corupţie la nivel înalt”, o nunaţă aparent neînsemnată, dar care poate provoca veritabile furtuni la Bucureşti. De aceea s-ar părea că numirea sa la Justiţie este cel mai bun compromis politic care se putea face în condiţiile tensionate ale politicii româneşti. Pe de o parte, Cătălin Predoiu, ca independent, s-ar putea sustrage în cea mai mare măsură condiţionărilor de partid, dar, pe de alta, a fost desemnat de primul ministru, fapt care implică din start o condiţie preliminară. Preşedintele Traian Băsescu a părut şi el vizibil mulţumit de soluţia găsită, ceea ce întăreşte presupunerea unui compromis acceptat de ambele părţi.

O altă nuanţă, abia sesizabilă, este felul cum a tratat, prin omisiune, CSM-ul:

“Nu mai puţin, adresez un mesaj de deschidere şi colaborare în accelerarea reformelor către toţi profesioniştii care lucrează în sistem şi contribuie la bunul mers al Justiţiei – judecători, procurori şi, deopotrivă, avocaţi, notari, executori judecătoreşti, grefieri, mediatori”. Aşadar nici un cuvînt despre CSM şi, dacă nu este o omisiune pur întîmplătoare, atunci este o nouă delimitare plină de tîlc.