Noul guvern anunță o revoluție fiscală

Noua echipă guvernamentală a propus şi un program de guvernare care aduce multe elemente noi. Unul dintre acestea, care a fost de altfel remarcat cu mare repeziciune, se referă la sistemul de impozitare. Vom cita integral pasajul cel mai semnificativ:

”În ceea ce privește impozitarea profitului, o restabilire a echității considerăm noi că reprezintă impozitarea suplimentară a profiturilor obținute din extracția de resurse naturale și neprelucrate în România, cu cel puțin 20%, prin adoptarea noii legi a redevențelor, cel târziu la finalul anului 2017. Vom introduce impozitarea veniturilor pentru toate companiile din România, (impozit pe cifra de afaceri) începând cu 01 ianuarie 2018. Acest impozit va înlocui impozitul pe profit și va avea 2 sau 3 trepte de impozitare.”

Asistăm în tot cazul la o premieră remarcabilă: este pentru prima dată când discuția despre persoane (care pare să fie mereu lucrul cel mai pasionant în România) a fost surclasată de o discuție despre probleme. Cel puțin la nivelul presei și al reacțiilor politice rapide, căci nimeni nu va avea răgazul unei dezbateri reale, până la votul de investitură. În ciuda caracterului masiv și spectaculos al contestațiilor suscitate de persoana premierului desemnat, subiectul revoluției fiscale ocupă acum întreaga scena. Și firește nici nu mai e loc de altceva.

Ideea generală potrivit căreia marile companii comerciale cu capital occidental declară un profit mai mic decât cel real ca să plătească un impozit mai mic a stat în centrul campaniei electorale de anul trecut, dar nu se vorbise de o modificare radicală a sistemului de impozitare. Există o Directivă europeană care se referă la acest aspect al evaziunii fiscale legale, ca să spunem așa, și am presupus de aceea că guvernul PSD va căuta să-i dea o formă cât mai constrângătoare. Asistăm în schimb la o abordare radicală, una care dacă va ajunge să fie aplicată nu va mai permite absolut niciun un subterfugiu. Mai ales marile companii comerciale vor fi afectate, căci ele vehiculează inevitabil sume foarte mari. Ce-i drept documentul care a fost dat publicității nu precizează care sunt treptele de impozitare. Mai înainte de a ști ce parcurs va avea o asemenea intenție, am putea spune că lipsa unor indicații cantitative precise sugerează intenția guvernului de a negocia aceste trepte de impozitare cu marile companii de pe piața românească. Nu putem spune mai mult câtă vreme ne lipsesc datele relevante pe care le dețin, pe de o parte, numai companiile vizate, iar, pe de alta, numai guvernul. Vom vedea ce se va întâmpla, deși putem prevedea că subiectul va declanșa o furtună chiar dacă nu neapărat la suprafață.

În mediul politic au apărut deja câteva reacții radicale. Economistul Florin Câțu ales din toamnă senator pe listele PNL a postat rapid pe facebook un diagnostic catastrofic: ”Primul comunist sadea și al doilea penal au pritocit duminică la întâlnirea din cabinetul lui Dragnea, cea mai mare ticăloșie din economia românească. Atenție!!! Au trecut în programul de guvernare, companiile cu sediul în Romania vor plati impozit pe cifra de afaceri de la 1 Ianuarie 2018. Astfel se elimina impozitul pe profit!!! Ca să înțeleagă toată lumea, vor să ia banii de la cei care muncesc cinstit și onest ca să dea salarii mari la bugetari”.

Lăsând deoparte faptul că în judecata senatorului PNL profesorii (adică bugetarii) par să fie oameni de tot disprețul care nu muncesc nici ”onest”, nici ”cinstit”, intervenția sa are noimă. A ridica povara fiscală prea sus ar însemna un atac la temeiurile economiei, dar documentul nu spune deocamdată care sunt treptele de impozitare. În orice caz dacă reacția opoziției se va restrânge la aceste puseuri polemice nejudecate, dezbaterea nu va ajunge prea departe. Dacă opoziția liberală va continua să susțină sau măcar să sugereze că tot ce e mai rău în România se înfruptă de la buget și că singurii oameni de ispravă se găsesc la ghișeele ING și în depozitele de la Kaufland atunci nu trebuie să ne mai mirăm de aspectul infirm al dezbaterii politice de la noi.

În sfârșit, în lipsa datelor relevante, am face doar câteva considerații de ordin general, care nu intră în problematica strictă a impozitelor, dar îi definesc contextul mai larg. A lăsa impozitele așa cum sunt, permițând tuturor companiilor să recurgă la toate artificiile legale cu scopul de a-și diminua impozitele, are  justificare deplină în contextul Europei privite ca întreg. O companie cu un profit mare va investi și va crea noi locuri de muncă, iar în ansamblu economia europeană va avea de profitat.

În realitate piața unică e încă departe de a fi unificată, sistemele fiscale sunt la rândul lor foarte diferite ca și sistemele de asigurări sociale. În acest context țările occidentale au denunțat turismul social pe care îl practică mulți cetățeni din Est ca și dumpingul de pe piața muncii favorizat de anumite reglementări europene liberale. Toate acestea sunt subiecte dificil de abordat din punct de vedere politic, căci unii pierd și alții câștigă pe seama celorlalți.

Debutul l-au făcut totuși țările occidentale care au promis să pună capăt dumpingului social de care beneficiază firme și muncitori din Est. Intenția este pe deplin justificată de pe poziții naționale, sau de pe pozițiile unei Europe restrânse la nucleul ei istoric, dar este incompatibilă cu perspectiva europeană în sensul extins al termenului. Ceea ce se petrece azi în România este o reacție de aceeași natură care, din motive ușor de înțeles, nu privește serviciile și persoanele, ci capitalurile. Occidentalii caută să restrângă beneficiile esticilor reieșite din libera circulație a forței de muncă, iar esticii limitează profiturile capitalurilor occidentale. Dezbaterea nu poate avea loc în absența acestui contex, care îi poate furniza criteriile de judecată și chiar sugera pe alocuri soluțiile de compromis.

Horațiu Pepine, DW-Bucureşti