Meleșcanu a susținut crimele comuniștilor (Newsweek.ro)

În anii 60, pe când se pregătea să intre în diplomația comunistă, Meleșcanu a redactat o lucrare de diplomă intitulată „Probleme juridice privind naţionalizările efectuate în ţările socialiste” în care argumenta necesitatea și legalitatea confiscării de către comunism a "proprietăţii capitaliste”.

Țăranii nu merită pământ

Teodor Meleșcanu susține, în lucrarea sa, că despăgubirile pentru naţionalizări sunt opționale: „Țara noastră și alte țări ce au înfăptuit naționalizările au plătit unele despăgubiri parțiale, dar nu ca urmare a existenței unei obligații juridice, ci pentru a contribui la normalizarea relațiilor externe. Naționalizarea este un act licit prin însăși natura sa, iar neplata de despăgubiri nu-l transformă într-un act ilicit".

„Sub conducerea clasei muncitoare în frunte cu Partidul Comunist Român, masele muncitoare din țara noastră au trecut la înfăptuirea revoluției socialiste din țara noastră. Printre cele mai importante măsuri ale revoluției socialiste la noi în țară s-a situat și naționalizarea, efectuată la 11 iunie 1948 prin legea 119 votată de Marea Adunare Națională, urmată la un timp relativ scurt de o serie de legi și decrete ce adânceau procesul început prin legea sus menționată“, scria actualul președinte al Senatului în 1966.

Meleșcanu spune minciuni pentru a fi pe plac partidului.

Adevărul este că, pentru că au refuzat naționalizarea, mii de țărani au fost trimiși în pușcărie de către comuniști.

Au îndurat torturi și umilințe. Le-au fost confiscate pământurile fără nicio compensație. Familiile celor care au refuzat să intre cu pământul în Cooperativele comuniste au avut de suferit. Copiii nu au avut acces în facultăți.

Părinți și rude au fost dezonorați și nu au avut parte de promovări în carieră.

La acea vreme, Meleșcanu preciza că “lucrarea se referă la chestiuni legate de procesul de naționalizare și face o evaluare a problemelor de natură juridică ridicate de acesta”.

Un comunist de clasă

În cartea sa Organizația Internațională a Muncii (OIM), publicată în anul 1974, Meleșcanu semnalizează, încă din prefață, că analiza sa urmează gândirea partidului comunist.

Ba chiar pe a șefului său suprem, Nicolae Ceaușescu: „subliniind că în fața OIM stau azi responsabilități sporite pe linia promovării cooperării între statele membre, a sprijinirii eforturilor popoarelor pentru făurirea unor condiții de muncă și viață ale maselor corespunzătoare demnității umane, a înfăpturii programelor de dezvoltare economică și socială a țărilor lumii, tovarășul Nicolae Ceaușescu apreciază că «există largi posibilități ca organizația să susțină într-un mod mai eficient eforturile diferitelor națiuni în domeniul valorificării și utilizării resurselor umane, al pregătirii profesionale a forței de muncă, al creării de cadre naționale necesare diferitelor ramuri ale economiei, al formării multilaterale a omului - factor central de promovare a progresului societății»”.

Să adâncim cooperarea între state

Cartea semnată de Meleșcanu este o broșură în cheie socialistă despre Organizația Internațională a Muncii și are câteva zeci de pagini.

Meleșcanu mai arată încă o dată că este un cunoscător al operelor lui Ceaușescu și citează din nou din marele Cârmaci: „consecventă principiilor sale de politică externă, ca la baza relațiilor cu toate țările lumii să așeze respectul independenței și suveranității naționale, egalitatea în drepturi, neamestecul în treburile interne și avantajul reciproc, așa cum sublinia tovarășul Nicolae Ceaușescu: «țara noastră  angajată într-un amplu proces de construcție economică și socială - participă activ la activitatea OIM ca și la acțiunile și programele celorlalte organisme din sistemul ONU, chemate să sprijine eforturile popoarelor pentru progres și pace, să adâncească cooperarea între state într-un spirit de încredere și înțelegere reciprocă»”.

AICI citiți articolul integral pe Newsweek.ro