Noua politică a Washingtonului în Orientul Apropiat

Se pare că noua linie politică a Washingtonului a stârnit reacţii pozitive în Orientul Apropiat şi Mijlociu, chiar dacă acestea sunt încă reţinute. În Iran, preşedintele Mahmud Ahmadinedjad a răspuns prompt la declaraţia şefului de stat american Obama legată de dorinţa Casei Albe de a relua negocierile directe. Liderul politic de la Teheran a anunţat că salută voinţa de schimbare a Washingtonului, dar că intenţionează să afle în prealabil, dacă este vorba într-adevăr de o linie politică reală sau doar de o simplă tactică. Cu această declaraţie, preşedintele iranian a deschis la rândul său o uşă spre dialogul între Teheran şi Washington, chiar dacă deschiderea vagă rămâne încă aproape imperceptibilă.

La 30 de ani după revoluţia islamică, se pare că şi cei mai devotaţi adepţi ai acestei ideologii au recunoscut că dialogul este o opţiune mai favorabilă decât confruntarea, şi că diplomaţia este mai bună decât politica acuzaţiilor şi a demonizării adversarului, practicată mult prea des. Ar fi fost o opţiune extrem de proastă, dacă Ahmadinedjad i-ar fi trântit uşa în nas lui Obama, însă mulţi s-au aşteptat tocmai la o astfel de atitudine din partea preşedintelui iranian. Nu este surprinzător că şeful de stat de la Teheran a legat reluarea dialogului cu Washingtonul de o serie de condiţii: potrivit lui, Statele Unite trebuie să-şi ceară scuze pentru prezumtivele "crime din trecut" comise împotriva Iranului, să-şi retragă trupele din întreaga lume, să nu se mai "amestece" în treburile altor ţări şi să nu mai sprijine Israelul.

Mai mulţi experţi americani în politica iraniană solicită de mult ca Washingtonul să-şi ceară scuze pentru schimbarea politică din 1953, iniţiată de CIA, şi chiar pentru sprijinul acordat lui Saddam Hussein la începutul primului Război din Golf. Potrivit lor, doar un gest de asemenea anvergură ar putea să amelioreze relaţiile bilaterale.

Turneul lui George Mitchell în Orientul Apropiat a fost salutat de partea arabă

Obama a decis oricum retragerea trupelor americane din Irak, iar armata Statelor Unite nu va rămâne nici în Afganistan mai mult decât este nevoie. În ceea ce priveşte însă Israelul, solicitările preşedintelui iranian nu vor fi acceptate în niciun caz de noua administraţie de la Washington. Cu siguranţă, relaţiile americano-israeliene nu vor fi sacrificate pentru o apropiere dintre Statele Unite şi Iran.

Primul turneu al emisarului special pentru Orientul Apropiat, George Mitchell, a fost salutat de partea arabă, din moment ce demonstrează că noul preşedinte american doreşte într-adevăr să se ocupe de soluţionarea problemelor iminente din regiune. Nu doar egiptenii, ci chiar şi membrii mişcării extremiste Hamas au evaluat turneul lui Mitchell ca semn pozitiv.

Pe de altă parte, în Israel se face simţită îngrijorarea că vremurile susţinerii necondiţionate de către americani au apus.

Poate că a sosit timpul ca ambele tabere să treacă peste furia, amărăciunea, dar şi visele trecutului, pentru a-şi făuri un viitor mai bun - însă doar atâta timp cât acest lucru nu presupune renunţarea la propria existenţă.