Nou tratat franco-german pentru o prietenie mai strânsă

Când preşedintele Charles de Gaulle şi cancelarul federal Konrad Adenauer au semnat, pe 22 ianuarie 1963, Tratatul de la Elysée, cei doi oameni de stat au pecetluit reconcilierea între cele două popoare odinioară "duşmane de moarte". Foştii inamici din ambele conflagraţii mondiale au devenit parteneri europeni.

Prin acordul de prietenie germano-francez, guvernele de la Bonn şi Paris au convenit consultaţii cu caracter obligatoriu, o strânsă cooperare politică şi un schimb la nivel de tineret la scară largă. Mai bine de 8,4 milioane de tineri germani şi francezi au luat de atunci parte la un program care le-a permis să studieze o vreme în ţara vecină.

De ce este necesar un nou acord?

Anunţul a fost făcut în ajunul jubileului Tratatului de la Elysée: preşedintele Franţei, Emmanuel Macron, şi cancelara federală, Angela Merkel, au negociat anul trecut un nou acord de prietenie germano-francez. Marţi, ei au semnat la Aachen documentul care conţine 16 pagini. "Acordul de la Aachen" este menit să aprofundeze prietenia, să "ridice relaţiile pe o nouă treaptă", după cum se afirmă oficial, şi să aducă ameliorări în beneficiul cetăţenilor.

Această idee nu este nouă. Mai ales partea franceză a tot propus o înnoire a acordului, chiar dacă acesta a tot fost de-a lungul timpului completat printr-o serie de înţelegeri suplimentare.

Dat fiind că Tratatul de la Elysée nu face decât să instituie un proces de cooperare, miza nu este modificarea esenţei acordului, ci lansarea unui semnal politic. Guvernele de la Paris şi Berlin vor să abordeze o nouă etapă de cooperare germano-franceză şi să pregătească astfel o reformă a Uniunii Europene. Concomitent, parteneriatul aprofundat este privit ca o declaraţie de război la adresa populismului şi naţionalismului în creştere în Europa.

Ce schimbări aduce noul Tratat de la Elysée?

Într-o declaraţie comună, Merkel şi Macron au menţionat deja iniţiative din diverse domenii politice. Astfel, "Acordul de la Aachen" conţine în principal extinderea programelor de schimb pentru cetăţenii celor două ţări, o cooperare aprofundată în politica europeană, externă şi de securitate, precum şi integrare economică mai puternică, însoţită de măsuri comune pentru protecţia mediului. Politica pentru refugiaţi nu este menţionată expres. Astfel, guvernele celor două ţări se menţin în cadrul oferit de Tratatul de la Elysée iniţial.

Într-o declaraţie comună, parlamentele celor două ţări ceruseră deja o mai strânsă cooperare între cele două popoare, însoţită de o listă cu exemple concrete care urmează a fi implementate. Între acestea se numără centre comune de învăţare a meseriilor şi un centru germano-francez pentru inteligenţă artificială. În plus, printr-un acord parlamentar germano-francez se vor întări schimburile între cele două foruri legislative. Un alt obiectiv al noului acord este aplicarea unitară în cele două ţări a normelor UE.

Accent pe cunoştinţele de limbă

La 55 de ani de la semnarea Tratatului de la Elysée, numărul politicienilor în poziţii de vârf care vorbesc limba ţării vecine a crescut. Mai ales preşedintele Macron se înconjoară cu numeroşi cunoscători ai limbii germane.

Dar evoluţia în cele două societăţi este total diferită. Numărul celor care frecventează cursuri de limbă germană în Franţa stagnează la un nivel scăzut. Dacă pe timpul lui de Gaulle mai bine de jumătate din elevii francezi învăţau limba germană la şcoală, astăzi doar 15 la sută mai fac acelaşi lucru. Şi în Germania a scăzut numărul celor care învaţă franceza. Responsabile pentru acest recul sunt dominanţa limbii engleze şi popularitatea de care se bucură mai nou în şcolile germane şi franceze limba spaniolă. De aceea, stimularea învăţării limbii vorbite în ţara vecină ocupă un loc central în noul Acord de la Elysée.

Economia, principala pondere

Germania este pentru Franţa principalul partener economic. Iar cele două economii naţionale vor să coopereze şi mai strâns. Acordul de la Aachen înfiinţează un spaţiu economic franco-german şi asigură desfiinţarea unor piedici birocratice. "Nu doar printr-o piaţă internă comună, ci prin reglementări comune în dreptul economic, în dreptul falimentului, al societăţilor comerciale, printr-o bază comună de calculare a impozitului pentru firme ajungem la crezul nostru: împreună suntem mai buni decât fiecare luat în parte", a declarat pentru DW Andreas Jung, preşedintele grupului de prietenie germano-franceză din Bundestag.

Voinţa de armonizare a cadrului legislativ nu este nouă. Deja preşedintele Nicolas Sarkozy şi cancelara Angela Merkel au convenit în 2011 introducerea unui impozit unitar pentru companii în ambele ţări. Dar aplicarea convenţiei întârzie în continuare, din cauza unor neînţelegeri de detaliu.

Se poate constata în regiunile de graniţă Baden şi Alsacia cât de dificilă poate fi cooperarea economică, fiindcă acolo există pe de-o parte o penurie de personal calificat şi pe de alta un şomaj masiv. Cele două regiuni ar putea, dată fiind apropierea geografică, să se dezvolte în comun, în interes reciproc. Dar, în practică, obstacolele sunt încă mari. Fiindcă Franţa se teme de "concurenţa ieftină" din statele din estul UE, a pus la punct o birocraţie descurajantă, de care se plâng şi meseriaşii germani. Şi pentru ei, piaţa franceză este practic închisă.

Securitate şi înarmare

Noul Tratat de la Elysée abordează şi cooperarea franco-germană în chestiuni de apărare şi în lupta împotriva terorismului. Cele două ţări au parcurs deja în aceste domenii un drum lung împreună. Din 1989 există o unitate militară comună, "Brigada Germano-Franceză". Dar de câţiva ani aproape că nu se mai vorbeşte despre ea în spaţiul public. În viaţa de zi cu zi a celor două armate ea nu joacă un rol prea important.

Dat fiind că francezii sunt adepţii intervenţiilor militare şi germanii sunt mai degrabă reticenţi din acest punct de vedere, este dificilă transformarea viziunilor în proiecte concrete. Dar se doreşte ameliorarea acestui aspect. Între altele, Germania şi Franţa îşi asigură asistenţă "în cazul unui atac armat" asupra uneia din cele două ţări, inclusiv cu mijloace militare.

În privinţa exporturilor de armament, partenerii doresc pentru prima dată să stabilească reguli comune. În timp ce Germania a decis recent stoparea exporturilor către Arabia Saudită, Franţa livrează în continuare Riadului arme.

Viitorul epocii digitale

Prosperitatea este strâns legată în secolul 21 de revoluţia digitală. De aceea ţările partenere vor să impulsioneze apariţia unei "uniuni digitale". Până acum această piaţă este dominată de giganţi americani cum ar fi Apple, Google sau Amazon. Germania şi Franţa ar putea încerca, după cum au solicitat deputaţii, prin intermediul "Centrului franco-german pentru inteligenţă artificială", să ajute companiile europene cu subvenţii de la buget directe sau indirecte.

În trecut au mai existat astfel de încercări, dar ele au eşuat. Când Google şi-a început, după anul 2000, marşul triumfal la nivel global, preşedintele Franţei, Jacques Chirac şi cancelarul german, Gerhard Schroeder, au iniţiat dezvoltarea unui motor de căutare franco-german. Însă, la numai un an de la anunţarea intenţiei, Germania s-a retras din proiectul Quaero.