Nisa rediviva?

Când reprezentanţi guvernamentali negociază între ei, reformele necesare eşuează din cauza intereselor naţionale contradictorii. Aceasta a fost învăţătura trasă de partenerii europeni în urma summitului de la Nisa din decembrie 2000. De aceea, pentru mega-proiectul numit Constituţia europeană, a fost creată o convenţie, în care au drept de codecizie nu numai guvernele vechilor şi noilor state membre ale UE, ci şi instituţii comunitare. În vară a fost prezentat un proiect de constituţie, luat încă o dată în dezbatere definitivă la conferinţa guvernamentală europeană - dar fără rezultate palpabile: din nou s-au iscat disensiuni, care riscă să ducă la eşecul adoptării constituţiei la reuniunea comunitară la nivel înalt, prevăzută pentru vineri 12 decembrie şi sâmbătă 13 decembrie la Bruxelles. Să fi uitat oare şefii de stat şi de guvern cu totul de experienţa de la Nisa?

Treptat la Bruxelles nervozitatea se face simţită tot mai puternic: ce se va alege din summitul prevăzut pentru vineri şi sâmbătă? Vor cădea de acord cei 25 de şefi de stat şi de guvern din vechile şi noile ţări membre ale UE asupra consituţiei europene comune? Va fi reuniunea un succes deplin sau numai un compromis bazat pe cel mai mic numitor comun? Va fi modificat proiectul elaborat de convenţia lui Giscard d'Estaing în detaliu sau se va reuşi menţinerea ideilor avansate? Dar mai ales, cine va învinge la summit? Convenţia sau Spania şi Polonia, care doresc să se impună cu orice preţ?

Întrebări peste întrebări. De obişnuitul optimism de pe scena europeană de la Bruxelles - nici urmă. Şansele de reuşită ale reuniunii sunt apreciate de 50 la 50 tocmai de optimişti. Restul, marcat de pesimism, consideră că la un compromis definitiv se va putea ajunge numai la începutul anului viitor.

Cu toţii ştiu că din dramaturgia unei reuniuni atât de dificile nu poate lipsi pokerul politic cu întreg cortegiul său de manifestări: invocarea apocaliptică a eşecului - aici este maestru ministrul german de externe Joska Fischer; tatonarea aparent nepăsătoare: neîntrecut - primul ministru luxemburghez Jean-Claude Juncker; insistenţa tenace şi inflexibilă a unui duo numit Spania- Polonia. Fiindcă potrivit logicii simple a diplomaţilor, dacă un eşec este exclus, un succes al reuniunii nu poate fi un triumf! Şi totuşi acest summit nu este cum ar trebui să fie.

Când s-a ajuns la Nisa după ore, zile şi nopţi chinuitoare de negocieri la soluţii pentru probleme instituţionale comunitare, care se pot rezuma într-o frază prin : "cum se poate conduce eficient şi raţional UE a celor 25", toţi au înţeles că rezultatul este nesatisfăcător şi că aşa nu se poate continua. De aceea s-a decis tot la Nisa crearea unei convenţii, care să elaboreze sub conducerea autoritară a lui Valery Giscard d'Estaing o constituţie capabilă să asigure funcţionalitatea UE şi legitimitatea ei democratică. Proiectul a primit şi aplauzele dar şi criticile pe care le merită.

După care documentul a fost pus din nou sub semnul întrebării de statele naţionale înseşi. S-a ajuns la târguială ca-n piaţă. Subit nu mai erau valabile compromisurile convenţiei, iar acordul de la Nisa urma să devină din nou A şi O pentru aritmetica politică europeană.

Acum este vorba din nou de interesele naţionale. Într-un cuvânt: tot ce a fost reţinut şi scris în proiectul de constituţie după discuţii interminabile, este din nou pus sub semnul întrebării. Şi deci şi constituţia europeană însăşi.

La Bruxelles miroase a furtună. Iar părinţii constituţiei trebuie să privească aproape neputincioşi cum le este este sfâşiată şi distrusă opera. Pe scurt, asistăm la ceea ce nimeni nu se mai aştepta: o renaştere a spiritului de la Nisa.