Nicolae Eșanu: „Justiția moldovenească a avut curatori tot timpul!” | Moldova | DW | 05.09.2019
  1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages
Publicitate

Moldova

Nicolae Eșanu: „Justiția moldovenească a avut curatori tot timpul!”

Ce s-a întâmplat în Republica Moldova în iunie 2019, când PDM refuza să cedeze puterea și a blocat accesul în instituțiile de stat, iar noul Guvern nu-și putea prelua atribuțiile? Un interviu DW cu Nicolae Eșanu.

Nicolae Eșanu (DW/Vitalie Călugăreanu)

Nicoale Eșanu

Ce s-a întâmplat în Republica Moldova în iunie 2019, când PDM refuza să cedeze puterea și a blocat accesul în instituțiile de stat, iar noul Guvern nu-și putea prelua atribuțiile: lovitură de stat, uzurparea puterii sau predarea pașnică a puterii? Nicolae Eșanu era atunci secretar de stat în Ministerului Justiției de la Chișinău și a acceptat să vorbească despre aceasta într-un interviu în exclusivitate pentru DW.

DW: Dumneavoastră ați plecat recent din Ministerul Justiției, după ce ați exercitat mulți ani acolo funcția de ministru adjunct și secretar de stat. Plecarea a coincis cu acel ciudat concurs anulat de la Curtea Constituțională la care o să ne referim un pic mai încolo. V-ați supărat că v-au dat la o parte, din cauza salariului sau au existat ale motive?

Nicolae Eșanu: Am plecat de la Ministerul Justiției nu din cauza salariului. Sunt un om fericit - niciodată nu am fost nevoit să fac ceva pentru bani și mi-am permis luxul să fac anumite lucruri doar pentru că voiam să le fac. Este vorba de insatisfacția generală pentru ceea ce faci în minister. Dacă faci un document într-un fel anume, iar în cele din urmă se decide inversul, atunci care este sensul?

Dvs ați plecat acum din minister pentru că cineva v-a deformat un document la care ați muncit?

Nu, că eu singur îmi semnam documentele la care lucram și era imposibil ca ele să fie deformate. Se întâmpla altceva. Se întâmpla ca opiniile Ministerului Justiției să fie înlocuite la solicitarea factorilor politici. Uneori fără știrea noastră. În acest caz totul depinde de ministru. Eu sper că actualul ministru nu o să admită asemenea ingerințe.

Am plecat pentru că am văzut cum este guvernată țara – eu fiind în epicentrul tuturor deciziilor care au fost luate.

La ce anume vă referiți?

De exemplu, la modul cum sunt promovate proiectele de lege. Nu știu dacă în Moldova mulți știu că există o opinie a Comisiei de la Veneția vizând statul de drept. La noi e la modă sintagma aceasta. Unul din elementele fundamentale ale statului de drept se referă la procedura transparentă de promovare a proiectelor de lege - cu o consultare largă a procesului de legiferare. De aici începe totul. Acum uitați-vă periodic pe agenda Parlamentului și o să vedeți proiecte de lege intrate astăzi în Parlament și incluse, în aceeași zi, în agenda Parlamentului. Când se întâmplă asta e clar că nu avem șanse să fim guvernați corect, pentru că din start sunt încălcate regulile fundamentale.

Dacă faci legile pe genunchi, șanse de bună guvernare nu există. S-au întâmplat cazuri anecdotice: De exemplu, Legea salarizării - ni s-a cerut într-o zi să dăm avizul și ne-am pomenit cu funcții care nu aveau acoperire legală, pentru că noi nu am avut timp măcar să verificăm tehnic, nu să facem și o analiză fundamentală a principiilor care sunt puse acolo. Eu cu o asemenea modalitate de a guverna nu sunt de acord și am decis să mă retrag. Am avut unele discuții dure cu actualii guvernanți, dar nu am plecat din cauza lor... Decizia era luată înainte să se instaleze noul guvern. Dar am sperat că voi primi garanții că sunt șanse să se guverneze altfel. Și o anumită perioadă a existat cumva speranța, dar inerția lucrurilor îi face să preia practicile anterioare.

Ați participat recent la un concurs pentru una din funcțiile de judecător al Curții Constituționale. Ați câștigat în comisie și urma să fiți propus Parlamentului, dar, subit, au fost propuși alți candidați, fără niciun fel de alt concurs. Ce a fost asta?

Am aplicat la acest concurs, tocmai pentru că speram că se va guverna altfel. Am crezut că va fi un concurs corect. Eu până acum nu am comentat public ceea ce s-a întâmplat atunci, pentru a nu afecta încrederea în această curte. Dar după ceea ce s-a întâmplat, nu cred că mai sunt șanse să fim guvernați corect. Pentru că nu poți să declanșezi o procedură, apoi, fără să o anulezi, să anunți altceva. Este regretabil că reacția partenerilor de dezvoltare aproape că nu a existat. Eu cred că la CC s-a întâmplat ceea ce s-a întâmplat, pentru că a fost tolerat... Pentru că dacă UE făcea o declarație dură și spunea: Nu faceți asta, pentru că riscați să afectați relațiile cu UE, sunt sigur că nu se mergea pe acest scenariu. Eu le-am spus actualilor guvernanți: Nu există cale de întoarcere dacă începeți să încălcați principiile sacre sub lozinca salvării țării de cei răi!

Nicolae Eșanu (DW/Vitalie Călugăreanu)

Nicolae Eșanu: Pentru mine lucrurile erau foarte clare.

Toate reformele încep la Guvern și Parlament. Când Guvernul și Parlamentul vor transmite mesajul: noi respectăm legea și vom insista ca să respecte toți legea, atunci lucrurile o să înceapă să se schimbe. Dar când ei cer ca alții să respecte legea, în timp ce ei o încalcă... De fapt, Parlamentul și Guvernul transmit astăzi în societate următorul mesaj: trișați când și cum puteți dacă aveți puterea să o faceți! Dacă Parlamentul își permite să interpreteze legile... Da, oamenii pun presiune și au dreptul să ceară, dar elitele au responsabilitatea să discearnă între ceea ce este corect și ceea ce este abuz.

Dvs ce rol ați avut în perioada fostei guvernări?

Cât timp m-am aflat la Ministerul Justiției, am avut o poziție strict de tehnocrat. Sigur că mă implicam în elaborarea politicilor, pentru că ținea de fișa postului, dar în jocuri politice nu m-am implicat. Nu aveam dreptul să mă pronunț public, dar în interior eu le spuneam de fiecare dată tot ce credeam.

Dvs ați rezistat la Ministerul Justiției și în perioada lui Voronin, și în perioada lui Plahotniuc...

În toate guvernele am fost. Și toți, când veneau, mă întrebau prin ce se deosebesc ei de ceilalți. Și cam pe toți i-am întristat. Diferențe principiale nu au existat.

Erați în Guvernul controlat de Plahotniuc, responsabil de justiție, atunci când UE a blocat finanțarea proiectelor pe justiție, din cauza stagnării reformelor... De ce nu ați generat reacții din interior, in interiorul sistemului?

Ministerul Justiției este un organ politic. Cei din interiorul justiției, deși bine intenționați, nu au încrederea că o să aibă susținere politică pentru a face schimbări... 

Și atunci se conformează și lasă politicul să facă ce-i tună în cap? 

Da, există dosare în care se implică politicul. Au existat promovări cu implicarea politicului. Dar acestea sunt excepții. Justiția moldovenească a avut curatori tot timpul. Curatori interni, din sistem.

Curatori controlați politic...

Nu neapărat. La noi oamenii din sistem nu înțeleg ce înseamnă să fii judecător, nu înțeleg ce înseamnă să judeci reieșind din propriile convingeri. Judecătorii se simt nesiguri și acceptă să fie ghidați. Ghidați de cineva. Și iată așa au apărut curatorii. Nu știu dacă acum sunt, dar ei au fost. Acești curatori existau aproape oficial - judecători de la Curtea Supremă de Justiție erau curatori pe anumite zone, iar judecătorii consultau opinia acestor curatori înainte să emită anumite decizii. Asta demolează însăși noțiunea de judecător.

Și cum putea cineva din afara sistemului, din exterior, să controleze un judecător?

Cei din exterior pot controla câteva persoane din interior. Și dacă acele persoane controlează sistemul, atunci, prin ei, cei din exterior controlează justiția.

S-a întâmplat asta în perioada guvernării PDM?

Cu mine lucrurile acestea nu se discutau niciodată. Și pot să vă spun că nu cred că vreun ministru al Justiției cu care am lucrat controla justiția. Adică nu cred că cei din justiție ascultau de ordinele politice ale ministrului Justiției.

Adică, vreți să spuneți că șefii instanțelor, șeful CSJ, al curților de apel, ar fi avut conexiuni directe cu anumiți factori politici?

Posbil. Este foarte probabil că se întâmpla anume așa. Eu nu am asistat la nicio astfel de discuție, dar din modul cum funcționau lucrurile îmi dau seama că așa ceva putea exista. Adică, cred că existau persoane care făceau aceste conexiuni și reușeau să impună niște decizii.

Dle Eșanu, noi am avut deținuți politici în perioada guvernării PDM, fapt confirmat și prin rezoluțiile Parlamentului European și APCE...

Da, au existat astfel de rezoluții. Eu nu am fost parte a acelor încrengături. Și pe noi, cei de la Ministerul Justiției, unele decizii ale instanțelor ne luau prin surprindere. Eram la Bruxelles când am aflat de acea hotărâre de invalidare a alegerilor locale noi din Chișinău (câștigate de Andrei Năstase în 2018 – n.n.). Îl întreb pe ministru ce-i cu treaba asta, cum e posibil așa ceva?.. Și el e nedumerit. Cred că a fost o surpriză chiar și pentru PDM...

Vă rog frumos...

Înțeleg. Dvs râdeți, dar... Apoi au lăsat ca roata aceasta să se cotilească la vale mai departe. L-am întrebat pe reprezentantul de la Comisia Electorală Centrală... Și ei în ceață... Dacă jucau teatru? Poate...

Dvs sugerați că judecătorii intuiau cam ce hotărâre își dorea Plahotniuc și partidul?..

Excludeți așa ceva? Cu părere de rău, exact asta se întâmpla...

Adică judecătorii se spărgeau în figuri ca să-i facă pe plac lui Plahotniuc...

Da. Repet, cu părere de rău, acest fenomen a existat. Pentru că așa e comod. Judecătorii nu se simt independenți și sunt gata să slujească oricărei puteri... Acesta era un fenomen general.
Vreau să vorbim și despre ceea ce s-a întâmplat în luna iunie 2019 când regimul Plahotniuc a picat. Au existat niște hotărâri ale Curții Constituționale care au generat dualitate de putere atunci...

Există linii roșii! Pur și simplu PDM și-a permis mai multe decât și-au permis alții. Da, unii din PDM a făcut mizerii în interesul lor de afaceri, dar foarte multe lucruri porneau de la percepția perversă pe care ei o aveau despre cum ar trebui să fie guvernată țara. Au mers după principiul: este corect doar ceea ce cred eu. În iunie, pentru mine lucrurile erau clare. Nici nu vreau să mă gândesc ce era în capul celor care au pus la cale tot ceea ce s-a întâmplat.

Dar ați încercat să discutați cu ei, să le explicați ce fac?

Am discutat cu toți, cu cine am avut posibilitate să discut. Am discutat și cu doamna ministru al Justiției de atunci. Eu sper că ea nu a semnat niciun ordin. Sper foarte mult că nu a semnat și că a acceptat atunci poziția că guvernul Filip și-a încetat mandatul. Noi, pe interior, am procedat atunci ca atare. Da, au existat și secretari de stat la Ministerul Justiției care făceau referire la acele hotărâri ale Curții Constituționale. Dar pentru mine lucrurile erau foarte clare.

Adică, Dvs considerați acele hotărâri ale CC abuzive...

Da. Curtea Constituțională a pus toți oamenii de bună credință în fața unei alegeri practic imposibile - trebuia să alegem între legitimitatea unui Parlament democratic ales și o Curte Constituțională... Pentru mine alegerea era evidentă - nu poți contesta mandatul unui Parlament care are în spate votul poporului pe motive mai mult decât dubioase. Mandatul unui Parlament poate înceta doar în baza unei prevederi legale mai clare ca lumina zilei. Nu poți să reduci puterea Parlamentului prin interpretări!

Și, personal, ce ați făcut?

Eu am aflat că are loc ședința Parlamentului întâmplător. Era sâmbătă. M-am dus la minister și, pe internet, am văzut știrile. Am încercat să-i sun pe unul, pe altul... Atunci am înțeles că se merge pe de-a dreptul. A doua zi, duminică, am fost la piață și la sport. Când intru în casă, ai mei strigă: „Uite ce a făcut PD-ul!”. Înainte să fac duș, îi zic fiicei: „Mihaela, mergi cu mine să-mi strâng lucrurile de la minister?”. Mi-am cărat toate lucrurile personale. Toți așteptau cererea mea de demisie. Problema mea era - cui să scriu cererea? Să-i scriu prim-ministrului pe care eu nu-l recunosc?... Și atunci am decis să îmi exercit atribuțiile, iar dacă sunt pus să comit ceva pornind de la aceea că PDM este la guvernare - refuz. Și iată că luni dimineață suntem convocați în ședință la guvern cu toți secretarii de stat. I-am spus ministrului că refuz să particip. Aveam de ales - nu mă duc sau mă duc și fac declarații. Și cred că am greșit că nu m-am dus. Trebuia să merg și să fac declarații, pentru că acum cineva poate să folosească argumentul că nu a știut, că nu a înțeles ce se întâmplă, că nu e jurist... Trebuia să le spună cineva la toți miniștrii și secretarii de stat cum se numește ceea ce avea loc. 

Dvs v-ați permis să criticați pe Facebook atunci acele hotărâri ale Curții Constituționale. Au existat presiuni asupra Dvs?

Nu vă imaginați! Dar presiuni au existat permanent. SIS-ul era nemulțumit că scriam pe Facebook despre expulzarea profesorilor turci... Dar nu a venit nimeni să mă amenințe că mă bagă la închisoare... Ministrul tot știa că nu mă poate da la brazdă...

Nicolae Eșanu (DW/Vitalie Călugăreanu)

Nicolae Eșanu: Politologic, am putea admite că a fost lovitură de stat.

Dle Eșanu, în iunie noi am avut, timp de câteva zile, două guverne, doi prim-miniștri, iar premierul din guvernul expirat a semnat, în calitate de „președinte interimar”, decretul de dizolvare a actualului Parlament și de numire a datei alegerilor parlamentare anticipate. Dacă vă amintiți, atunci PDM și-a adus oamenii din teritoriu și a blocat instituțiile de stat. Când a semnat decretul de dizolvare, Pavel Filip a fost aplaudat de oamenii aceea care erau în acea sală... În opinia Dvs, asta e lovitură de stat sau nu?

Politologic, am putea admite că e lovitură de stat, dar dacă vreți să o încadrați penal - nu e chiar așa de simplu. Eu nu sunt specialist în drept penal și o să mă abțin să dau aprecieri în acest sens.

Da, dar ați făcut atunci, pentru Dvs, aprecierile de rigoare...

Ceea ce a făcut atunci fosta guvernare a fost ilegal. Asta e indiscutabil. Dar în drept nu funcționează principiul: ilegal, gata, condamnare... Deci e nevoie de o încadrare juridică și de o soluție. Cu părere de rău, PDM a făcut suficiente lucruri care ar putea da temei... Deci, din punct de vedere politic, e simplu să dăm apreciere - că este o uzurpare a puterii de către un guvern care nu are putere, dar de aici până la încadrarea juridică e cale lungă. Eu îmi doresc foarte mult o anchetă imparțială, minuțioasă și corectă cu tot ce s-a întâmplat și, în cadrul acelui dosar, să fie emise soluții legale. Cei în putere să ceară trebuie să insiste: Vrem analiză, dar nu să ne spuneți: da, a fost lovitură de stat, dar căutați-o voi! Așa nu se poate! Noua guvernare, dacă ar avea ambiție și sete de dreptate, ar chema experți internaționali care să vină cu expertiză foarte clară. Dacă nu o să facă acest lucru - nu o să aibă credibilitate.

Ați văzut probabil strategia de reformare a justiției prezentată recent de Ministerul Justiției...

Nu numai că am văzut-o, dar am și participat la elaborarea ei, pentru că ea este elaborată de mult. Lucrăm la ea de vreo doi ani. Am insistat ca aceasta să nu fie adoptată de un guvern care pleacă. Această strategie este produsul unui proces de consultări foarte largi cu judecătorii de la curțile de apel, cu procurorii și cu avocații, cu mediul academic... 

Și ce o să faceți acum? Ați reveni în sistem dacă vi s-ar propune?

Deja mi s-a propus, dar nu am nicio plăcere să fac asta. Nu mă tentează.

Cine v-a propus?

Nu pot să vă spun, pentru că nu am acordul celor care m-au invitat. 

Dvs aveți regrete?

Am dedicat mulți ani din viață sistemului și constat acum că mari realizări nu am. Cel mai mare regret este că nu am reușit să constitui la Ministerul Justiției un corp de funcționari care să soluționeze problemele profesionist, fără să aștepte instrucțiuni de la șefi. 

Ce v-a împiedicat să faceți asta?

Oamenii. Mulți cred că la Ministerul Justiției venea Plahotniuc sau cineva din apropiații lui și împărțea sarcini în fiecare dimineață. Eu pot să vă asigur că se întâmpla exact inversul. În ministerul Justiției, în Direcția legislație, elaborare și avizare, aproape în fiecare dimineață eu le repetam angajaților: „Faceți abstracție de tot și propuneți soluții, proiecte scrise profesionist”. Cu toate acestea, de fiecare dată când apărea vreun proiect mai sensibil, mă pomeneam cu executorul sau cu șeful de direcție care mă întreba: „Dar aici cum să soluționăm problema?”. Deci, n-am reușit să creez acest grup de profesioniști care să găsească soluții. N-am reușit nici în precedentul mandat, nici în ultimul. 

Ce se întâmplă în țara asta? De ce avem atâta corupție?

Avem un sistem de guvernare în care există exagerat de multă discreție pentru derogări fără ca cei favorizați să suporte consecințele. Este rezultatul unei mentalități retrograde. Asta ar fi o explicație succintă. Mai clar - e o problemă de toleranță generală față de corupție.