Neînțelegere sau dezinformare?

Aceste relatări sunt tot mai contradictorii: primele informații de presă din Germania au vorbit despre un document comun al serviciilor secrete din cele mai mari state vorbitoare de limbă engleză, așa-numitele „Five-Eyes“ - SUA, Marea Britanie, Canada, Australia și Noua Zeelandă. Raportul acuză China că ar fi împiedicat și întârziat lupta globală împotriva coronavirusului. Președintele american Trump și secretarul său de Stat Mike Pompeo, fost șef al CIA, vorbesc chiar de „dovezi copleșitoare“ privind originea virusului într-un laborator din Wuhan. Serviciul german de informații externe BND a informat însă parlamentari din Bundestag că un astfel de document secret nu ar exista defel – și a menționat de asemenea o reacție întârziată voită a Chinei în lupta cu coronavirusul. Dar ce este adevăr și ce este speculație din toate acestea? Este vorba de știri false sau, și mai rău, de dezinformare intenționată?

Să începem cu cel mai important aspect (și trebuie să îl subliniem încă o dată): nu există deocamdată niciun fel de dovezi potrivit cărora virusul care provoacă COVID-19 ar fi un virus creat în laborator. Aceasta este, de altfel, și poziția majorității covârșitoare a guvernelor și a serviciilor lor secrete. Coordonatorul național al serviciilor secrete americane, fost ambasador în Germania, Richard Grenell, a emis în acest sens chiar o declarație de presă oficială. Ar mai exista un risc rezidual de doar 5%, în opinia guvernului australian, ca acest virus să fi scăpat accidental din laboratorul din Wuhan. Cei mai mulți oameni de știință și cele mai multe guverne cred însă că virusul s-a transmis de la lilieci la oameni.

Ce conține „documentul secret“ australian?

Așa cum a relatat DW săptămâna trecută, documentul prezentat în presa australiană se referă la activitatea de cercetare de-a lungul mai multor decenii a doctorului Shi Zhengli, director al Centrului pentru Boli Infecțioase din cadrul Institutului de Virologie din Wuhan. De la începutul acestui mileniu, Shi și partenerii săi din Australia și SUA au analizat coronavirușii întâlniți la lilieci. Cel târziu din 2015, cercetătorii au atras atenția cu privire la existența unor coronaviruși mortali, transmisibili la oameni și împotriva cărora nu există tratament. Documentul secret amintit vorbește de „cercetări riscante“ (de parcă ar putea exista cercetări fără risc ale unor viruși cu potențial mortal), dar nu oferă nicio dovadă concretă privind o eventuală creare a virusului în laborator sau cu privire la o eventuală scăpare accidentală de sub control a acestuia. Documentul acuză însă în termeni clari China pentru politica sa informațională deficitară privind răspândirea virusului, pentru dispariția medicilor din Wuhan care au avertizat de timpuriu despre pericolul noului virus și pentru cenzurarea Internetului. În documentul publicat de ziarul australian Saturday Telegraph nu se poate citi nicăieri afirmația potrivit căreia, din cauza Chinei, lumea întreagă ar fi pierdut o lună în lupta contra virusului. 

Document științific în loc de „document secret“

Această acuzație a fost tot o interpretare a jurnaliștilor, la fel ca și alegația că ar fi vorba de un document secret comun al grupului celor cinci servicii secrete „Five Eyes“. Articolul original din Saturday Telegraph nu se referă deloc la aceste aspecte. Autoarea articolului Sharri Markson scrie, dimpotrivă, că ar fi vorba de un „document științific“ (research paper), elaborat pentru guvernele occidentale. Alianța secretă a țărilor anglo-saxone ar studia doar aceste relatări, a mai spus Markson. Ambele afirmații ale acesteia sunt adevărate. 

Documentul a fost descris ca aparținând serviciilor secrete doar de către mass-media, inclusiv în Germania. Au fost deci greșeli jurnalistice și interpretări eronate ale presei occidentale, acestea transformând un raport de cercetare într-un document al serviciilor secrete „Five Eyes“. Și DW a făcut această greșeală săptămâna trecută, când am atribuit documentul serviciilor secrete australiene ASIS. 

Întregul document se referă la surse cu acces general, nu conține deci informații secrete și nu poate fi, prin urmare, catalogat drept secret. După apariția articolului în Australia, responsabili guvernamentali britanici au negat că ar avea informații despre existența unui astfel de document secret. Aceeași informație a fost primită de la partenerii săi externi și de serviciul german BND, după cum a transmis acesta săptămâna trecută deputaților germani. Posibile ar fi o confuzie sau o dezinformare voită, potrivit BND. 

Știre falsă, dezinformare, divizare?

Până acum, totul este neclar. Deoarece, dacă a fost o dezinformare intenționată, rămâne întrebarea: cine este autorul dezinformării și cu ce scop? Dar autorul documentului științific rămâne pe mai departe necunoscut. Neclar este și dacă ziarul australian Saturday Telegraph știe cine e autorul documentului sau dacă este vorba despre un raport anonim. 

Există o lungă tradiție a operațiunilor de dezinformare, în care relatări adevărate, pe jumătate adevărate și false sunt amestecate manipulativ și trimise anonim în mass-media. Mai ales serviciile secrete sovietice, dar și cele americane, au utilizat cu precădere astfel de mijloace pentru a-și exercita influența în străinătate. Dar lipsesc dovezile clare că și în cazul documentului din Australia ar fi vorba de o astfel de operațiune secretă de dezinformare. Și nici întrebarea cui i-ar folosi toate acestea nu a primit un răspuns: direcției afirmate cu mare încredere de președintele american Donald Trump și de ministrul său de Externe Mike Pompeo privind originea în laborator a virusului? Atunci ne întrebăm de ce a apărut raportul în Australia și nu în SUA. Mai mult: în ciuda ecourilor ample de presă, nici guvernele, nici serviciile secrete și nici organele de presă din țările lumii nu s-au raliat defel poziției lui Trump și Pompeo. 

Convorbire telefonică interceptată a OMS și politica informațională a Chinei

Altfel stau lucrurile când vine vorba de evaluarea politicii informaționale a Chinei în ceea ce privește răspândirea virusului. În acest context, presiunile asupra Chinei cresc, dar nu doar după apariția raportului în ziarul australian. Se pare că, la aceeași ședință a comitetului de Politică Externă a Bundestag în care BND i-a informat pe parlamentarii germani despre menționatul document de cercetare, vicepreședintele BND Werner Sczesny a dezvăluit și alte lucruri: BND ar avea informații despre o convorbire telefonică secretă între președintele Chinei, Xi Jinping, și secretarul general al Organizației Mondiale a Sănătății, Tedros Adhanom Ghebreyesus, pe 21 ianuarie 2020. În acea discuție, Xi i-ar fi cerut insistent șefului OMS să amâne declararea pandemiei. Se pare că discuția ar fi fost interceptată de agenții secreți germani sau de parteneri ai acestora. OMS neagă însă că ar fi avut loc o astfel de convorbire telefonică. 

De remarcat este și faptul că informațiile secrete de la ședința comitetului din Bundestag ar fi ajuns în opinia publică prin unii dintre participanții la ședință, deși aceștia sunt obligați strict să nu le facă publice. La ședința respectivă, BND ar fi estimat că, din cauza politicii informaționale restrictive a Chinei și a presiunilor sale asupra OMS, s-ar fi pierdut patru până la șase săptămâni în lupta cu coronavirusul. 

Politica informațională a unui regim comunist precum China trebuie privită mereu cu suspiciune, după cum a arătat și exemplul catastrofei de la Cernobâl din 1986. Simultan, au apărut în ultimele săptămâni relatări din Franța, potrivit cărora primele cazuri de infectare cu coronavirus ar fi putut exista în această țară deja la sfârșitul lui 2019. Trebuie deci să ne îndoim că am fi avut ceva timp de câștigat cu o declarare mai rapidă a pandemiei de către OMS. A fost clar încă de la „Analiza de risc pentru protecția populației“ făcută de guvernul german în 2012, în care s-a aplicat scenariul unui exercițiu de criză generată de o pandemie de virus, că Germania este insuficient pregătită pentru o astfel de situație. Mai mult: niciun guvern din Europa sau SUA nu a luat măsuri serioase deja din ianuarie. Nu știm deci dacă ar fi ajutat sau nu dacă statul chinez ar fi făcut anunțurile privind epidemia deja dinaintea Crăciunului. În orice caz, războiul informațional în jurul COVID-19 este în plină desfășurare.