'Neguţătorul de moarte' la un pas de libertate

În primăvara lui 2001, garda de coastă din Cuba aresta trei cetăţeni americani înarmaţi cu pistoale mitralieră de fabricaţie românească AK-47. Incidentul survenise la puţine zile după ce poliţia britanică a descins la un depozit de muniţie al Armatei Republicane Irlandeze în care, printre alte arme, se afla şi un stoc consistent de AK-47. Acelaşi tip de arme a fost identificat şi în dotarea rebelilor congolezi. Nu mai puţin de 20.000 de astfel de pistoale mitralieră, fabricate la Cugir, fuseseră exportate în mod legal în Uganda, printr-un broker slovac – însă, cumva, din acel punct, au ajuns în mâinile insurgenţilor într-o zonă cu un conflict atât de sângeros ca cel din Congo.

Navetistul Bout

În lunile ce au urmat acestor descoperiri, un anume personaj, considerat de unii ca fiind „mare” în piaţa contrabandei cu arme şi de alţii ca fiind, de fapt, doar un pion, a fost văzut navetând între Moscova şi Bucureşti. Victor Bout, calificat într-un raport ONU drept „neguţătorul de moarte numărul 1 din Africa”, s-a născut la Duşanbe, în actualul Tadjikistan, şi derula, la începutul acestui deceniu, afaceri de circa opt miliarde de dolari anual. A cunoscut mai bine Africa pe vremea în care, băiat paşnic şi militar rus la început de carieră fiind, activa ca translator în cadrul misiunii ONU de căşti albastre din Angola. La scurt timp după aceea şi-a fondat prima proprie firmă de transport de marfă – marfa constând în arme şi provizii pentru rebelii congolezi ce luptau împotriva Guvernului din Ruanda, şi, de la un moment dat, chiar şi în militari. Tânărul aflat la începutul carierei de apărător al securităţii a ajuns, astfel, un spărgător de reguli, violând interdicţiile ONU prin aprovizionarea rebelilor UNITA din Angola şi a Frontului Unit Revoluţionar din Sierra Leone.

Una dintre firmele lui Bout, reprezentată de unul dintre membrii familiei care stăpâneşte, la Abu Dhabi, bogatul emirat Dubai, a fost prezentă şi în România şi a negociat cu Aerofina, producător de tehnică aeronautică. Atâta doar că „Flying Dolphin” se află pe lista neagră a ONU din cauza încălcării embargourilor impuse zonelor africane aflate în stare de război. Mai mult, chiar, există suspiciuni că printre clienţii reţelei lui Bout se numără şi fundamentalişti afgani. Autoritatea naţională în licenţierea tranzacţiilor de tehnică militară din România susţine, însă, că Aerofina şi delfinii lui Bout nu ar fi primit acceptul derulării schimburilor comericale.

Arme, diamante, avioane şi Bancorex

Alte firme controlate de Bout au fost, în schimb, extrem de active în România – în numeroase domenii, de la tranzacţii cu diamante provenite din surse neacceptate pe plan mondial până la comerţ cu avioane civile şi nu numai. Interesant este că filiala din Bucureşti a unei companii irlandeze aparţinând unor fraţi ceceni, funcţiona, în capitala României, la adresa la care activase şi cunoscuta firmă Valeologia din Republica Moldova, implicată în traficul cu arme şi deşeuri radioactive pe teritoriul României, parte activă în devalizarea Bancorex, prin accesul la credite neperformante, şi aparţinând aceloraşi fraţi ceceni. Desigur, toate afacerile lui Bout şi gaşca lui au trecut pe la Tiraspol, placa turnantă a contrabandei grele de la marginea Europei.

Câteva publicaţii specializate, dincolo de Ocean, în jurnalism de investigaţii, Mother Jones şi Canada Free Press, merg, însă mai departe şi îl asociază, în preajma anilor 2000, pe Victor Bout cu ofiţeri din serviciile secrete de la Varşovia şi Bucureşti, un anume ofiţer Gigel Bratiloveanu, al cărui nume apare în mai multe scandaluri din România, cum ar fi afacerea Ţigareta 2, dar şi în lista cu angajaţi ai Ambasadei României la Moscova.

Filmul şi fuga

Bout trebuia, de fapt, să fie arestat la Bucureşti, unde urma să participe la încheierea unei afaceri. Una dintre pasiunile lui Bout, şcolit în spiritul trupelor speciale ruseşti, era să negocieze faţă în faţă cu partenerii de afaceri, să-i domine din priviri. Difuzarea, pe o televiziune din România, a unui film inspirat din viaţa sa („Traficantul de arme” sau „The Lord of War”, în original) l-au determinat să evite Bucureştii. În Thailanda a fost arestat după ce a negociat cu doi agenţi speciali americani care pretinseseră că reprezintă gherila marxistă columbiană FARC, interesaţi să cumpere rachete şi lansatoare de rachete.

Decizia justiţiei thailandeze de a nu-l extrăda pe Bout către Statele Unite, pe motiv că nu există indicii suficiente care să justifice acuzaţiile de trafic ilegal de arme şi tentativa de asasinare a unor cetăţeni americani, poate fi atacată în 72 de ore. Un apel care va păstra sentinţa dată la Bangkok îi va permite "neguţătorului de moarte" să plece liber unde va ştii el mai bine să se ascundă.

Autor: Cristian Ştefănescu/CRJI
Redactor: Robert Schwartz