1. Mergi direct la conținut
  2. Mergi direct la meniul principal
  3. Accesează direct mai multe site-uri DW

"Ne salvam impreuna sau ne scufundam separat"

9 aprilie 2020

Sa nu plecam de la iluzia ca revenim la normalitatea ante-criza. Va fi o noua normalitate care va aduce si lucruri bune, considera Ionut Dumitru, fost presedinte al Consiliului Fiscal.

https://p.dw.com/p/3agw5
Symbolbild Bilanz
Imagine: picture alliance/dpa/Chromorange

Criza din 2008 a inceput din economie, din sistemul bancar si s-a propagat de acolo. Actuala criza loveste sistemul economic din afara lui. E diferita criza aceasta?

Da, e diferita, pentru ca asistam la un dublu soc foarte puternic, de oferta si de cerere, in acelasi timp, lucru care se intampla de regula in perioade de razboi.

Noi, acum, ca politici publice, in mod deliberat incetinim economia pentru a da ragaz sistemului sanitar sa faca fata valului de infectari si sa salveze cat mai multe vieti. Fara masurile de distantare sociala, s-ar fi produs probabil o catastrofa umanitara.

Important este insa ca aceasta criza sanitara sa dureze cat mai putin, ceea ce ar trebui sa ne responsabilizeze sa respectam masurile de distantare sociala. Cu cat va dura mai mult criza sanitara, cu atat criza economica va fi de mai mare amploare si de mai lunga durata.

Deci, ca sa pastram terminologia medicala, economia este intr-o coma indusa. Cat poate economia sa suporte aceasta stare fara efecte nesustenabile?

Trebuie gasit un echilibru intre minimizarea efectului la nivelul sistemului sanitar si efectele economice care nu se lasa asteptate. Trebuie sa ne spuna expertii in domeniul sanitar cand pot fi relaxate restrictiile pentru a permite repornirea treptata a activitatii economice.

Ar fi ideal sa nu depasim doua-trei luni cu economia la nivel foarte scazut. Intre timp trebuie sa ne preocupe ca anumite sectoare economice, unde e posibil, sa lucreze la un nivel cat de mic, de acasa unde se poate.

Activitatea economica la foc domol ar ajuta pe toata lumea, inclusiv bugetul statului, care nu poate suporta la nesfarsit plata somajului tehnic. Astazi ne costa in jur de 3-4 miliarde pe luna faptul ca avem un million de oameni in somaj tehnic platit partial de stat.

Factura aceasta se plateste pe deficit. Cat e de grav?

S-au facut comparatii cu sutele de miliarde introduse de alte state. Ele sunt neavenite, daca nu contextualizam. De unde plecam?

Noi inca dinainte de criza aveam o mare problema cu bugetul. Anul trecut am avut deficit 4,6% din PIB, iar estimarea pentru anul acesta a CE, inainte de criza, era tot peste 4% din PIB, in conditiile in care jumatate dintre tarile europene erau cu excedent bugetar, iar restul cu deficite foarte mici.

Una este sa pleci cu pachetul de stimulare de la un surplus, ca in Germania, si sa te duci cu stimulul fiscal la un deficit de 5-7%, si alta e sa pleci de la un minus de peste 4%. Mai ales cand nici nu ai o credibilitate foarte mare in pietele financiare.

In acest context, propunerile de stimulente fiscale de ordinul a 15% din PIB pe care le-am vazut recent avansate de o parte a mediului de afaceri sunt de o naivitate dezarmanta. Tot bugetul Romaniei (taxe si impozite colectate) este de doar circa 27% din PIB.

Si care e problema unui deficit mare, cat timp UE a relaxat regula in domeniu?

Un asemenea pachet nu poate fi finantat. Noi nu avem banii respectivi, trebuie sa-i imprumutam. Nu te imprumuta nimeni la deficit de 9-10% din PIB.

Prognoza noastra este ca deficitul ar putea ajunge la peste 8% din PIB anul acesta, foarte greu finantabil. In criza precedenta am avut un deficit de 9%, cu un pachet de asistenta financiara FMI-CE-BM. Acum suntem pe cont propriu si trebuie sa ne finantam in pietele financiare, care nu mai sunt asa doritoare sa o faca, tocmai pentru ca se asteapta la o explozie a deficitelor peste tot in lume si penalizeaza tarile cu politici imprudente in anii anteriori.

Din cauza politicilor irationale din ultimii ani, cand deficitele au crescut atunci cand nu era nevoie, noi astazi suntem aproape dezarmati, nu avem spatiu fiscal. Adica spatiul de manevra pe care il avem cu politica fiscal-bugetara este extrem de mic.

Oricum din cauza contractiei economiei, veniturile bugetare scad puternic, iar cheltuielile bugetare cresc si unele dintre acestea sunt absolut obligatorii, in primul rand, cele cu echipamentele medicale. Deci resursele sunt putine si, de aceea, masurile trebuie tintite.

Si vi se pare ca, pana acum, Guvernul a reusit sa le tinteasca?

Masurile luate la noi sunt relativ similare cu ceea ce am vazut in alte state. Sigur ca lucrurile sunt perfectibile.

Cred ca s-au facut si unele greseli in valtoarea evenimentelor care se succeda foarte rapid. O eroare mare este, dupa mine, nepenalizarea pentru neplata impozitelor a contribuabililor care pot plati. Statul are mare nevoie de resurse si nu trebuie incurajat comportamentul de neplata.

Infrastructura critica trebuie sa functioneze, iar bugetul statului face parte din ea. Daca nu incasam taxe si impozite o luna sau doua, vom avea mari dificultati.

Sunt companii care si-au pierdut aproape complet cererea si acolo sunt probleme dramatice, nu mai au venituri deloc. In cazul lor, trebuie gasite solutii rapide pentru a conserva cat mai multe locuri de munca. Daca ajungem la somaj mare, si recuperarea economica va fi intarziata.

Dar avem si o cerere care nu este afectata deloc, de exemplu retailerii, care au vandut foarte mult. De ce sa le dau lor facilitati la plata taxelor?

Nu sunt bune masurile generalizatoare: toata lumea sa nu mai plateasca rate, toata lumea sa nu mai plateasca taxele etc.

Este necesara solidaritate din partea tuturor actorilor pentru depasirea momentului.

Cititi interviul integral AICI