Natura şi direcţia revoluţiilor arabe

În fine au început să se audă vocile adevăraţilor experţi, între care se numără cea a arabistului israelian Mordechai Kedar. Renumit specialist al limbii arabe, expert în Coran, în religia, psihologia, istoria şi sociologia arabă, Kedar a fost recent invitat în Germania, unde profesorul de la Universitatea Bar Ilan a participat la un dialog cu rabini, studenţi şi imigranţi arabi, musulmani din oraşul Aachen.

Potrivit profesorului Kedar, actuala lume arabă e, geografic, rezultatul unor decizii cu totul arbitrare. Graniţele statelor arabe actuale au fost, în mare parte, fixate cândva, de puterile coloniale europene, şi în special de englezi, francezi şi italieni, conform propriilor lor interese şi nu în funcţie de componenţa etnico-tribală a regiunilor cu pricina.

În fapt, societăţile marilor state arabe şi musulmane sunt hibride, lipsite de coeziune şi solidaritate, fiind alcătuite din triburi, mari familii, cu până la 50.000 de membri, care constituie şi miliţii înarmate, mutual, adesea, ostile.

Întrucât aceste ţări mari sunt, fără excepţie, dictaturi conduse de familii lipsite de orice legitimitate, supuşii lor, care alcătuiesc majorităţi oprimate, îşi detestă guvernele şi s-au revoltat în repetate rânduri împotriva tiranilor lor.

Atâta doar că răzmeriţele din această parte a lumii n-au avut, de regulă, succes, fiind înecate în sânge cu obişnuita barbarie a serviciilor secrete din zonă. Regimul Assad, care conduce Siria de peste patru decenii, a transformat în 1982 oraşul Hama într-un cimitir, baia de sânge declanşată în acest oraş de unchiul actualului preşedinte al Siriei soldându-se cu 30.000 de victime omeneşti. Dar de acest masacru nu s-a auzit nimic decât după săptămâni în şir.

Ce s-a schimbat între timp? Potrivit profesorului Kedar, două sunt noutăţile majore din regiune. Apariţia, în 1996, a televiziunii arabe supra-regionale Al Jazeera, precum şi Internetul, în speţă reţelele de socializare de tip Facebook şi Twitter. Televiziunea din Quatar a săpat la baza ilegitimelor regimuri arabe, cărora le-a demolat încetul cu încetul edificiul autorităţii.

În ce le priveşte, reţelele de socializare le-au permis protestatarilor arabi să se organizeze spontan şi să se adune la manifestaţii fără ca întrunirile să poată fi sabotate în prealabil de către serviciile secrete ale tiranilor.

Conform profesorului Kedar, revoluţiile arabe vor sfârşi prin a distruge arbitrara lume post-colonială arabă şi o vor readuce la parametri ei fireşti, reducând-o la dimensiunile ei tribale autentice. Explicaţiile expertului de la Universitatea Bar Ilan sunt cât se poate de coerente şi în mare măsură satisfăcătoare. Ele, cred, nu alocă totuşi un spaţiu suficient analizei aprofundate a unora din laturile esenţiale ale fenomenelor numite globalizare şi societate informaţională , rolului pe care Facebook şi Twitter l-au jucat în revoluţiile arabe, dincolo de oficiul lor de instrument de comunicare care a făcut şah-mat varii dictaturi.

Autor: Petre M. Iancu
Redactor: Rodica Binder