Momentul cheie de la Dresda

Pupitrul pare mic și aproape imposibil de remarcat. În spatele său se pot observa ruinele Bisericii Frauenkirche din Dresda, distrusă în 1945, în cel de-al Doilea Război Mondial. O clădire plină de istorie. Un avertisment. În fața pupitrului, o mare de oameni flutură stegulețe și scandează "Unitate, Unitate" și "Helmut, Helmut".

Ulterior, Helmut Kohl a numit acest discurs unul dintre cele mai dificile din viața sa politică. "Oamenii așteptau un mesaj. Aici și în întreaga Republică Federală. Ne priveau și ascultau și milioane de oameni din străinătate, unde existau temeri care trebuiau luate în considerare", a povestit fostul cancelar federal.

Zonă tensionată

Într-adevăr, pe 19 decembrie 1989 atmosfera era tensionată. Kohl zboară pentru prima oară de la căderea Zidului Berlinului la Dresda, în RDG. Cancelarul și delegația lui vor să se întâlnească cu premierul RDG, Hans Modrow, pentru a vorbi despre viitorul celor două state germane.

"În avion a fost foarte liniște", își amintește Dorothee Wilms, care la vremea aceea era ministrul afacerilor interne germane. "Kohl i-a avertizat din nou pe toți că trebuie să facem tot ce ne stă în putință pentru a nu exista o atmosferă explozivă în Dresda".

Kohl este conștient că aliații îi urmăresc fiecare gest. Puterile învingătoare în cel de-al Doilea Război Mondial sunt alarmate după ce Kohl a prezentat un plan de 10 puncte privind reunificarea germană, comunicat doar președintelui american. Planul pe etape al lui Kohl nu prevede un calendar concret. Kohl însuși pleacă de la premisa că înfăptuirea reunificării va dura cel puțin 3-4 ani.

Situația este însă tensionată și în RDG. La scurt timp după deschiderea către vest planează numeroase semne de întrebare în legătură cu viitorul acestui stat și al societății socialiste. Cu puțină vreme înainte de vizita lui Kohl la Dresda, sondajele arată că oamenii, în majoritatea lor, sunt împotriva reunificării.

Nu cu Modrow

Kohl este întâmpinat pe aeroport de o mulțime de oameni. Drumul pe care mașinile oficiale îl parcurg către oraș este presărat de cetățeni fericiți, care au venit să-l vadă pe cancelar.

După negocierile cu miniștrii și conversația între patru ochi dintre Kohl și Modrow, delegația vest-germană și-a dat seama rapid că nu se putea aștepta prea mult de la guvernul Modrow. "Așteptam ca Modrow să ne spună ce reforme politice și economice dorește să introducă. Acest lucru nu s-a întâmplat", își amintește consilierul de politică externă al lui Kohl, Horst Teltschik. La conferința de presă comună, Hans Modrow a subliniat încă o dată că el crede în existența "a două state germane suverane și independente".

"Una dintre cele mai importante zile din viața lui"

Apoi, după-amiaza, vine discursul spontan rostit în fața Bisericii Frauenkirche. "Dacă te uiți înapoi la această zi și asculți scandările oamenilor: ´unitate, unitate´, ´Helmut, Helmut´, iar tu ca politician nu răspunzi și nu vorbești cu oamenii, cred că ți-ai ratat menirea", spune Maike Kohl-Richter, văduva fostului cancelar. Din punct de vedere emoțional, a fost una dintre cele mai mari zile ale vieții sale, spune Kohl-Richter.

Kohl a ținut un discurs de aproape 15 minute, a mulțumit cetățenilor din RDG pentru curajul de a fi desfășurat revoluția atât de pașnic, a avertizat că viitorul Germaniei trebuie să fie, de asemenea, coordonat cu vecinii săi europeni și a aruncat o privire spre viitor: "Dacă ora istorică va permite, obiectivul meu rămâne unitatea națiunii noastre". Mulțimea se entuziasmează, începe să cânte. Kohl își ia rămas bun - vizibil mișcat – rostind: "Dumnezeu să binecuvânteze patria noastră germană".

"Doresc unitatea germană"

"A devenit evident aici că cetățenii RDG-işti nu doreau o a treia încercare socialistă, ei doreau unitatea germană", își amintește Herbert Wagner 30 de ani mai târziu. Activistul pentru drepturile civile din Dresda și mai târziu primarul acestui oraș a fost martorul ocular al evenimentelor din acea seară.

În euforia momentului apar însă și unele semne de întrebare. Annemarie Müller, activistă în domeniul drepturilor civile din Dresda și co-fondator al SDP-ului est-german, a fost, de asemenea, în acea seară în fața ruinelor Frauenkirche. "M-am gândit că dacă deschid gura voi fi ucisă. A existat o asemenea euforie, încât oamenii nu mai erau deschiși la discuții", își amintește ea. La fel ca alte figuri ale mișcării pentru pace, Müller își imagina că RDG va avea un viitor propriu, democratic.

Moment cheie

Pentru unii, 19 decembrie 1989 a reprezentat un moment cheie în istoria germană, făcând posibilă, la mai puțin de un an după aceea, reunificarea. Alții, la trei decenii depărtare, încă mai au nedumeriri. Germania este reunită, dar se simt est-germanii apreciați?

În martie 1990, RDG a votat pentru prima dată liber. Politicianul social-democrat Markus Meckel a făcut parte din acest prim guvern și a negociat unitatea germană din partea RDG.

Chiar și astăzi, el are o perspectivă sceptică asupra rolului jucat de Helmut Kohl în acele zile: "Modul în care după 1990 a fost tratat guvernul RDG, din care am făcut și eu parte, a fost devastator. S-a pretins că unitatea germană ar fi doar rezultatul acțiunii cancelarului. Acest lucru a minimalizat ponderea Germaniei de Est".

Reunificarea a lăsat și câteva răni, care nu sunt încă vindecate complet. Însă un lucru este sigur: peste tot în lume, unificarea și procesul pașnic în urma căruia a fost ea înfăptuită sunt luate ca model. La Dresda, Kohl a primit mandatul cetățenilor acestui oraș pentru a o face posibilă.