Moldova: Un tânăr a transformat moartea în afacere de succes

Până acum trei ani, Cornel Mutu activa în structurile de forță ale Republicii Moldova. Salariul abia îi ajungea să achite facturile, așa că, într-o zi, a dat search pe Google, pentru a se documenta ce afacere ar putea deschide cu cât mai puține investiții.

„Eram pregătit să iau un credit pentru a porni afacerea, cu condiția ca în vreo două luni să am măcar un mic venit”, povestește Cornel.

De fiecare dată când căuta „top afaceri”, afacerile funerare apăreau mereu printre primele rezultate.

Inițial a ignorat acest aspect, apoi s-a gândit... „dar dacă?”... Din simplă curiozitate a început să studieze datele statistice - cam câte decese anual sunt în raion. A calculat și cât l-ar costa taxele de transportare a decedatului, inclusiv întreținerea automobilelor și salariile angajaților... A discutat chiar și cu șefi de spitale și directori de instituții, ca să înțeleagă dacă o astfel de afacere ar merge.

Critică, frică și ezitări

Mulți i-au spus să nu se bage în așa ceva. Apropiații l-au îndemnat să se mai gândească.

„Tu te vezi săpând groapa sau să fii șofer la o mașină care transportă un mort?”, îl întrebau ei.

„Chiar de la început am simțit că această afacere are șanse. Am simțit siguranță, deși nu era totul foarte clar din start. Mi-am zis că, chiar dacă calculele mele se dovedesc greșite și eșuez, investiția e minimă și nu pierd mult. Mă voi angaja repede în alt domeniu, așa că merită să încerc”.

Cornel spune că, deși era hotărât, au existat momente în care ezita: „Când cineva mă întreba: «Tu sigur vrei să faci asta?», în gând făceam un pas înapoi”, povestește el.

Părinții l-au îndemnat să se mai gândească înainte de a porni la drum. L-au avertizat că va fi nevoie de o contabilitate riguroasă, de achitarea impozitelor și că îi va fi greu să găsească oameni dispuși să lucreze într-un domeniu atât de sensibil și macabru.

„M-am gândit că dacă nu încerc acum, o să regret mai târziu. Nu era vorba doar de bani, ci de dorința de a face ceva pe cont propriu, legal și corect”.

Cornel a monitorizat foarte atent afacerea în primele șase luni. Voia să se convingă că are rost să continue. Frica celor apropiați era că el a renunțat la un loc de muncă stabil, a luat împrumut de la bancă având doi copii și fără nicio garanție că totul va funcționa.

„Soția mea mi-a spus: „Tu oriunde ai lucrat te-ai descurcat. O să te descurci și aici. Sunt convinsă că poți”. Și am putut. E foarte important când ai susținerea partenerului. După ce am avut aprobarea ei, nu mă mai interesa părerea altora”, adaugă el.

Primele credite și investiții

Mai întâi a luat un credit de 5.000 de euro și a cumpărat un microbuz. Ulterior, a mai contractat un împrumut de 15.000 de euro, din care a cumpărat o mașină funerară pentru transportarea persoanelor decedate pe ultimul drum. Al treilea credit l-a folosit pentru a achiziționa diferite ustensile necesare activității, inclusiv un capac frigorific.

În luna mai 2023, Cornel a pornit oficial activitatea. A tipărit cărți de vizită și pliante și a mers în fiecare localitate din raion. A fost la biserici, primării, pe la preoți, medici de familie, spitale și la poliție - la toți cei care aveau legătură cu domeniul. Le prezenta serviciile, explicând ce face agenția lui.

„Mergeam personal, discutam cu oamenii, explicam că oferim servicii complete și prețurile sunt mici, doar ca să afle lumea despre noi. Nu era vorba de profit atunci, ci de încredere”, povestește Cornel.

Primul angajat și primele probleme

Cornel a pornit afacerea fără niciun angajat. Pentru a porni cumva afacerea din loc, l-a rugat pe verișorul său să-l ajute.

„El era angajat în altă parte. L-am întrebat ce salariu are și mi-a spus că 7000 de lei. I-am spus că îi dau și eu aceeași sumă, doar să vină să mă ajute și să pornim activitatea”.

A încercat să angajeze băieți, dar nimeni nu era încântat când auzea despre funcția de gropar. Așa că a început să se ocupe și de promovarea agenției.

„Mă temeam de percepția societății, de felul cum va înțelege promovarea serviciilor, de vorbe precum că facem bani pe moartea cuiva”.

Schimbarea de imagine a avut efect

„Lumea din sate avea altă imagine despre gropar, dar când au văzut că ruda lor este condusă pe ultimul drum de patru băieți îmbrăcați la costum și cravată, s-a întâmplat ceva frumos. Au început să mă sune tot mai mulți oameni să mă întrebe dacă nu am nevoie de gropari sau șoferi. După ce am schimbat percepția societății despre meseria de gropar, aceasta a devenit una respectată”.

Primele luni au fost foarte grele. Cornel nu avea birou, ținea actele în portbagaj, iar apelurile le prelua din mașină.

„Când am mers la prima comandă, a fost tare interesant. Aveam cumpărate tărgi și huse, dar nu știam cum să-l apucăm, cum să-l așezăm corect. Rudele se uitau curioase, dar noi nu dădeam de înțeles că eram noi în domeniu și că abia învățam ce și cum să facem. Știam că, dacă sunt serios, oamenii vor vedea asta. Ne-am descurcat”.

Fugăriți de peste tot

A încercat să închirieze spații pentru birou sau pentru o cameră de pregătire a decedaților, însă vecinii au scris petiții cerând ca agenția să fie evacuată.

„Ni se spunea: nu vrem să vedem sicrie. Deși legea nu interzice să ai o agenție funerară în centrul orașului, alături de o patiserie, de exemplu, oamenii nu ne vor acolo. Ne cer să mergem la periferie”.

Chiar și atunci când a vrut să cumpere un spațiu propriu, proprietarul s-a răzgândit după ce a aflat scopul real al achiziției. „A refuzat să ne vândă pentru că el locuia alături. A zis că, dacă o să deschid o agenție funerară acolo, casa lui își pierde valoarea și n-o să mai poată să o vândă”.

Așa că planul s-a schimbat. Cornel vrea acum să construiască un spațiu propriu la periferia orașului, cu o cameră frigorifică și un loc unde familia să poată veni să-și ia rămas bun de la răposat.

„Cred în continuare că nu e bine să ne mutăm prea departe de centru, dar acolo, la periferie, cel puțin o să avem liniște și posibilitatea de a lucra în pace”.

Cornel spune că și-a dorit din start ca agenția să funcționeze oficial, așa că toate serviciile sunt înregistrate, fiecare tranzacție are bon fiscal, iar impozitele sunt plătite la zi.

Astăzi, agenția are șase angajați - toți selectați atent, toți băieți tineri.

„Bătrânele din sat se miră că toți suntem tineri, iar o bătrânică ne-a spus: «Acum pot să mor liniștită, că e o plăcere să fii dus pe ultimul drum de așa băieți frumoși și tineri». Faptul că echipa e formată din tineri contribuie mult la imaginea companiei. Atmosfera e mai luminoasă, iar oamenii ne privesc cu respect. Simțim că suntem ca o lumină pentru cei care își petrec rudele. Sunt recunoscători că cei care le duc ruda pe ultimul drum sunt îmbrăcați la patru ace - asta arată respect pentru persoana care a trăit frumos și a iubit. Angajații sunt studenți la colegii sau sportivi. Vara lucrează cu normă întreagă, iar în timpul anului vin după ore. Unul dintre ei a luat locul doi la box la nivel național. Altul e fost polițist. Sunt băieți disciplinați, puternici și serioși, mereu îmbrăcați impecabil, la cravată... Parcă-s de pe coperta revistelor. Munca noastră presupune nu doar forță, ci și empatie, o abordare psihologică. De aceea am ales oameni care pot comunica cu familiile, care știu să vorbească frumos, cu compasiune”.

Cornel spune că încearcă să păstreze și tradițiile locale. Pentru că în multe sate se păstrează obiceiul de a oferi pomeni - colaci, căni, prosoape - ei le acceptă, pentru că asta face parte din „legătura umană”.

Un domeniu ignorat

Ceea ce îl doare cel mai mult pe Cornel este felul în care acest domeniu este perceput de societate: „Serviciile funerare sunt neglijate de toate instituțiile. Când aud că lucrezi în domeniul acesta, parcă se feresc. Am vrut să particip la expoziții, dar organizatorii îmi spuneau: „Cum să vii tu cu sicrie aici? Nu te încadrezi”. Dar moartea e o realitate. Nimeni nu e nemuritor. Pe rețelele sociale e la fel de complicat. Când postăm un video, apar comentarii neplăcute. Oamenii nu vor să vadă sicrie sau cruci. Dar adevărul e că, atunci când vine momentul, toți avem nevoie de cineva care să se ocupe cu demnitate și grijă de tot”.

Cornel spune că domeniul e greu, dar stabil financiar: „Pot să vă spun că unele saloane de frumusețe, frizerii și cafenele care s-au deschis în perioada în care am deschis eu agenția, deja s-au închis. Au dat faliment. La fel și magazine de haine sau de biciclete. Eu, chiar dacă am credite, îmi dezvolt afacerea. Uneori, cunoscuții cu care mă întâlneam la biserică, atunci când vedeau că sunt cu mașina funerară, erau ironici și spuneau: „Ce, ai ajuns gropar?” Dacă părerea lor ar fi contat și m-aș fi lăsat influențat de aceste vorbe, nu aș fi ajuns la ceea ce am astăzi. Uneori trebuie să ai curaj să faci ceea ce nu ar face alții”, spune Cornel Mutu.