1. Mergi direct la conținut
  2. Mergi direct la meniul principal
  3. Accesează direct mai multe site-uri DW

Moldova: Inițiative politice importante la sfârșit de an

27 decembrie 2023

Anunțul președintei Maia Sandu privind candidatura sa pentru un nou mandat și organizarea unui referendum pro-UE au lansat practic campania electorală din 2024. O analiză de Vitalie Ciobanu.

https://p.dw.com/p/4abmH
Preşedinta R. Moldova Maia Sandu, Bruxelles, 17.05.2022
Preşedinta Republicii Moldova, Maia SanduImagine: Dursun Aydemir/AA/picture alliance

Știrea a dat analiștilor politici o pâine de mâncat la sfârșit de an – perioadă de bilanțuri 2023 și de pronosticuri.

Reprezentanții Comisiei Electorale Centrale susțin că un referendum național nu poate fi organizat în aceeași zi cu alegerile prezidențiale sau parlamentare, ci doar cu 60 de zile înainte sau cu 60 de zile după aceste scrutine. Să nu știe despre asta consilierii președintei? Decizia e în mâna parlamentului și cu o majoritate confortabilă, PAS va da curs solicitării Maiei Sandu, doar că nu se știe cum vor fi reglate discordanțele juridice față de Codul Electoral.

Întrebarea din buletinul de vot la referendum va fi, probabil, ceva de genul: „Sunteți de acord cu aderarea Republicii Moldova la Uniunea Europeană?” De fapt, înseamnă a-ți face vânt printr-o ușă deschisă... deja de liderii europeni la summit-ul din 14 decembrie curent, acolo unde Moldova și Ucraina au primit OK-ul pentru deschiderea negocierilor de aderare.

Mai firesc ar fi fost ca un plebiscit de acest fel să se fi organizat înainte, nu după decizia Consiliului European. Guvernarea a mizat pe Adunarea Națională „Moldova Europeană”, de la Chișinău, din data de 21 mai 2023, convocată în prefața summit-ul din 1 iunie de la Bulboaca – participarea numeroasă și entuziastă a cetățenilor la acel miting era un fel de aprobare simbolică a cursului de integrare europeană. Atunci de ce-ar fi nevoie și de un referendum pe această temă?

Riscurile unui plebiscit

Referendumurile nu au avut o soartă prea bună în Republica Moldova. Au fost, de regulă, invalidate din cauza slabei prezențe la urne. De aceea, cei care le inițiază trebuie să aleagă foarte bine tema consultării populare și oportunitatea organizării ei.

Consilierii președintei Maia Sandu consideră că au rezolvat problema participării cetățenilor prin organizarea referendumului simultan cu alegerile prezidențiale, când se scontează o mare prezență la vot, inclusiv a cetățenilor din diaspora, cei care reprezintă un contingent pro-european în proporție de 90%.

Există și riscuri. Ce faci dacă cetățenii vor spune „Nu” în plin proces de negocieri cu Bruxellesul? Ar fi o lovitură puternică pentru guvernare. Păstrând proporțiile, aș evoca manevra fostului premier britanic David Cameron, care a vrut să-și asigure rămânerea la putere, angajându-se pe o pantă periculoasă: declanșând un referendum privind aflarea Marii Britanii în UE și, fiind sigur că va obține câștig de cauză, s-a „ars”. Votul anti-european britanic, să nu uităm, s-a datorat în mare parte ingerințelor rusești. Moldova e infinit mai vulnerabilă în fața propagandei moscovite.

Cele două cauze, în mod evident, se susțin reciproc: conectarea referendumului cu realegerea președintei Maia Sandu îi asigură validarea la urne, la fel cum și obiectivul integrării europene va primi un imbold și o legitimare printr-un nou mandat oferit de alegători actualului șef al statului, dacă, repet, constrângerile din Codul Electoral vor fi depășite. Desfășurarea plebiscitului într-o altă zi e lipsită de sens.

Criterii europene, nu doar circumstanțe atenuante

Unii comentatori afirmă că este incorect ca Maia Sandu să-și asume laurii integrării europene, întrucât și înainte de ea s-au făcut pași în această direcție. În plus, Moldova a primit statut de țară-candidat în contextul războiului din Ucraina.

Ambele remarci sunt adevărate, dar insuficiente: ele nu anulează meritul incontestabil al președintei Maia Sandu. Or tocmai clarviziunea, fermitatea și, mai ales, credibilitatea, profilul moral al șefei statului moldovean au ușurat misiunea liderilor europeni, le-au dat încredere că decizia lor nu se datorează exclusiv unor circumstanțe exterioare, situației geopolitice, ci și eforturilor guvernării de la Chișinău, mai consecventă decât predecesorii ei în a respecta exigențele Uniunii Europene.

Cele două țări-candidate au demonstrat totodată și o solidaritate cu valorile UE: Ucraina apărându-le cu arma în mână, Moldova oferind întregul său sprijin – politic, economic, uman – țării agresate.

Cu alte cuvinte, chiar dacă situația excepțională, cauzată de război, a impus scurtarea procedurilor pentru Ucraina și Moldova, criteriile integrării au fost respectate. Este o nuanță foarte importantă, esențială chiar.

Cu Dodon la cârmă, Moldova sigur ar fi fost atrasă în război, pentru că un regim obedient Moscovei la Chișinău ar fi permis rușilor să atace Ucraina din spate, dinspre Transnistria. Este exact invers față de ceea ce afirmă Moscova, care pretinde că puterea de la Chișinău, ghidată de Occident, ar împinge Moldova în război. Tocmai alegerea unei guvernări proeuropene la Chișinău, cu câteva luni înainte de invazia rusească, a ferit Republica Moldova de un dezastru de tip ucrainean.

Cum să menții entuziasmul proeuropean?

Cu un an înaintea alegerilor prezidențiale, Maia Sandu conduce detașat în sondaje, dar cine știe ce se mai poate întâmpla până în noiembrie 2024, când va avea loc primul tur al prezidențialelor. În definitiv, continuitatea ideii pro-europene în Moldova o dă buna guvernare, nu declarațiile și lozincile. Cetățenii nu-și vor menține entuziasmul proeuropean doar visând la „grădina Europei”, ci simțind azi, nu mâine, schimbări benefice în viața lor. Guvernarea nu trebuie să uite de pensionari – detașamentul electoral cel mai disciplinat – și, totodată, să ofere tinerilor perspective tangibile, pentru a nu le adânci apatia civică și dorința de emigrare.

Sunt sarcini dificile, îngreunate de război, a cărui desfășurare, cel puțin pentru moment, nu e tocmai optimistă. În plus, în țările UE și în Statele Unite vor avea loc alegeri importante în 2024 și asta va încetini luarea unor decizii de care depinde soarta Ucrainei și ajutorarea Republicii Moldova.

Regrupări salutare pe dreapta

Cauza integrării europene nu poate fi legată exclusiv de soarta actualei guvernări, chiar dacă inițierea referendumului sugerează această idee. Acum o săptămână trei partide din opoziția proeuropeană extraparlamentară – Platforma Demnitate și Adevăr (DA), Liga Orașelor și Comunelor și, respectiv, Partidul Schimbării – au anunțat formarea unei alternative democratice la actuala putere. E o decizie salutară. Orice coagulare care diminuează fărâmițarea dreptei denotă realism politic și capacitatea de a-și pune orgoliile între paranteze.

La prima vedere, PAS nu are motive să fie prea fericit de apariția alternativei celor trei partide care, într-un fel, îi știrbește „excelența” și „unicitatea”, dar aceasta e democrația: o competiție perpetuă pentru mintea și inima electoratului. Mobilizarea întregului bazin electoral proeuropean trebuie să uzeze de o „pâlnie” care să adune sufragiile nemulțumiților de actuala putere și să-i motiveze să iasă la vot, nu să stea acasă. În viitorul parlament PAS va avea nevoie de aliați cu care să continue agenda proeuropeană, în caz contrar se poate pomeni singur împotriva unei coaliții pro-ruse care să îngroape visul european al Moldovei. Nu cred că asta își dorește PAS și, cu atât mai puțin, președinta Maia Sandu.

Dar și până la alegeri, existența unei „alternative proeuropene” – una de calitate – va ajuta actuala putere prin faptul că nu va lăsa „critica” exclusiv în seama partidelor pro-ruse sau în sarcina „alternativei” lui Ion Ceban, realesul primar al Chișinăului. Aceștia vor ataca erorile PAS-ului nu pentru a-i sugera soluții mai bune, ci pentru a-l submina în folosul unei puteri străine ostile Republicii Moldova.

Vitalie Ciobanu | Corespondent DW la Chișinău
Vitalie Ciobanu Colaborator permanent al DW din 2022.