Moldova a devenit „istoria de succes” a UE

Stabilitatea politică a atras atenţia UE şi SUA. Creditorii externi, alungaţi de fosta guvernare comunistă, au revenit în Moldova cu programe de sprijin fără precedent. În 2012, Republica Moldova a primit din partea UE 122 de milioane de euro - cea mai mare sumă de care a beneficiat vreo dată un stat din apropierea UE. Sintagma “Moldova, istorie de succes a UE” s-a încetăţenit la Bruxelles şi Chişinău, dar a generat gelozie la Kiev şi nervi la Moscova.

Alianţa pentru Integrare Europeană, care guvernează Republica Moldova, şi-a asumat angajamentul ferm de a orienta ţara ireversibil spre UE şi a început implementarea unor reforme curajoase pe segmente bântuite de corupţie. În schimb, a primit semnale favorabile clare din partea celor mai puternici lideri europeni – Cancelarul german Angela Merkel şi Preşedintele Comisiei UE, Jose Manuel Barroso, care au vizitat recent Chişinăul. Moldova a primit promisiunea UE de a semna, la finele anului 2013, acordurile de asociere şi de creare a unei zone de liber schimb aprofundat şi cuprinzător şi, posibil, a acordului privind anularea regimului de vize. Tot în 2012, Moldova a obţinut de la SUA anularea amendamentului Jackson-Vanik, în vigoare din 1974, care prevede limitarea comerţului cu ţările blocului socialist.

Reacţia Moscovei

Pentru a stăvili avântul pro-european al Chişinăului, Rusia a pus relaţia cu Moldova pe seama celui mai obraznic diplomat – Dmitrii Rogozin. În 2012, acesta a fost numit de Kremlin în funcţia de „reprezentant special al Rusiei pentru Transnistria”, gest care a nemulţumit autorităţile moldovene, mai ales datorită faptului că Rogozin a luptat, în războiul din 1992 de la Nistru, de partea forţelor separatiste şi, culmea, se mândreşte sfidător cu aceasta pe reţelele de socializare.

La sfârşit de an, guvernarea de la Chişinău se laudă că a reuşit să menţină ţara „într-un spaţiu relativ stabil”, deşi rămâne printre lideri la capitolul ponderea remitenţelor în Produsul Intern Brut cu 23% (locul 5 conform unui raport al Băncii Mondiale). Din punct de vedere economic, Moldova a înregistrat, în 2012, o răcire puternică – situaţie determinată de influenţele din zona euro şi de seceta care a lovit ramura strategică a economiei – agricultura.

Opoziţia comunistă se scufundă

Exponenţii opoziţiei comuniste din Republica Moldova utilizează cei mai negativi termeni în discursurile despre bilanţul anului 2012, semn că PCRM va rămâne şi în 2013 un partid „setat pe confruntare”. "În acest an Moldova a devenit mai săracă. Sunt mai puţine şcoli şi grădiniţe. Oamenii părăsesc ţara cu miile. Nu vă încurajaţi prea tare cu susţinerea partenerilor externi. Credeţi că poporul se va consulta cu Biden (vicepreşedintele SUA care a vizitat Moldova – n.n.) şi Merkel, atunci când o să vrea să se răzbune?"… Sunt doar câteva dintre reproşurile formulate de comunişti la şedinţa de bilanţ a Parlamentului de la Chişinău. În anul 2012, din Partidul Comuniştilor au plecat numeroşi fruntaşi, iar la sfârşit de an, această formaţiune politică se aseamănă cu un vapor vechi care a naufragiat, al cărui lider (Vladimir Voronin) parcă s-a legat cu funia de cârma vasului şi se duce la fund împreună cu cei mai radicali vasali.

Corupţia ruinează alianţa de guvernare

Guvernarea de la Chişinău intră în 2013 cu câteva probleme grave nesoluţionate. Prima este nivelul foarte înalt al corupţiei. Dubioşii oameni de afaceri, care au venit în politică pentru a-şi proteja afacerile, nu au reuşit să-şi delimiteze sferele de influenţă. Această luptă murdară se răsfrânge în mod automat asupra atmosferei politice din interiorul alianţei de guvernare. Starea de beligeranţă dintre liberalii conduşi de Mihai Ghimpu şi liberal-democraţii conduşi de Vlad Filat a ieşit din limitele diplomaţiei politice, iar merele discordiei par a fi anumite funcţii pe care liberalii şi le-au dorit, dar nu le-au primit.

În viziunea istoricului Igor Caşu, anul 2012 este anul prim-vicepreşedintelui Parlamentului Republicii Moldova, Vlad Plahotniuc. „În acest an, el şi-a întărit poziţiile în afacerile cu implicarea zonelor offshore. Acest lucru i-a permis lui Plahotniuc să-şi extindă imperiul media, el devenind un adevărat mogul mediatic prin stabilirea controlului asupra a cinci canale de televiziune cu acoperire quasi-naţională prin eter şi cablu, precum şi asupra unor posturi de radio şi, parţial, ziare”.

Populaţie sedată cu promisiuni

Doru Petruţi, unul dintre cei mai influenţi sociologi din Republica Moldova, a realizat o sinteză a anului 2012 în care atenţionează asupra unui fenomen pe care îl consideră periculos: „transferul periodic de imagine” – un procedeu utilizat de politicienii moldoveni în timpul vizitelor întreprinse la Chişinău de către liderii mondiali. Potrivit lui Petruţi, imaginile cu oficiali moldoveni alături de marii diriguitori ai lumii „sedează populaţia cu promisiuni” (…) “Ne fac să aiurim că Moldova este numai ceea ce a văzut Angela Merkel şi ne amână dezamăgirea”.