Miza ruso-transnistreană în alegeri

Vasile Tarlev a reuşit să obţină sprijin din partea unor lideri şi forţe politice despre care presa de la Chişinău a scris că ar fi ghidate de la Moscova şi Tiraspol. Corespondentul nostru din Chişinău, Vitalie Călugăreanu, a obţinut date care confirmă acest parteneriat politic şi ne oferă în continuare detalii.

---------------------

Declaraţia făcută la Moscova, pe data 12 februarie, de către liderul separatist de la Tiraspol, Igor Smirnov, conform căreia „transnistrenii vor fi liberi să voteze în cadrul alegerilor legislative din 5 aprilie din Republica Moldova” nu este întâmplătoare. Din 1992, de când Transnistria s-a rupt, de facto, de Republica Moldova, regimul separatist pro-rus a implicat de fiecare dată organele de forţă ca să blocheze participarea locuitorilor din regiunea separatistă la alegerile organizate de Chişinău. O analiză atentă a primelor semnale date de unele forţe politice implicate în campania electorală din Republica Moldova ne oferă răspuns la întrebarea: „De ce Igor Smirnov le permite de data aceasta transnistrenilor să voteze?”.

În acest context, este demnă de luat în seamă evoluţia politică a ex-premierului moldovean Vasile Tarlev, actualmente lider al Partidului Uniunea Centristă din Moldova. Acesta şi-a anunţat demisia din funcţia de premier pe data de 19 martie 2008 după ce a activat sub administraţia comunistă timp de 7 ani. La şedinţa de rămas bun, preşedintele Voronin l-a decorat cu cea mai înaltă distincţie în stat „Ordinul Republicii”. Conform unor informaţii neoficiale, dar foarte sigure, ruptura s-a produs deoarece Vladimir Vornin şi Vasile Tarlev nu s-au putut înţelege asupra calităţii de membru de partid a viitorului candidat la Preşedinţie din partea comuniştilor – Vasile Tarlev nefiind membru de partid, iar Vladimir Voronin neavând dreptul la un al treilea mandat.

Astfel, peste câteva luni de la demisia din funcţia de premier, Vasile Tarlev a fost ales preşedinte al Partidului Uniunea Centristă din Moldova – o formaţiune politică ce nu a trecut niciodată pragul electoral. Ministerul Justiţiei a refuzat în două rânduri să-l legalizeze pe Tarlev în funcţia de lider al Uniunii Centriste. Aceasta nu l-a împiedicat, însă, să fie înscris primul în lista electorală a partidului şi să semneze acorduri de parteneriat cu alte formaţiuni politice. Două din aceste acorduri de parteneriat merită atenţie: cel încheiat cu Mişcarea social-politică „Ravnopravie” şi cel încheiat cu echipa guvernatorului Găgăuziei, Mihail Formuzal. De remarcat că un acord similar a fost semnat şi între Uniunea Centristă şi Partidul Popular Republican al cărui vicepreşedinte este acelaşi guvernator al Găgăuziei.

Pe scurt, Mişcarea „Ravnopravie” este condusă de Valerii Klimenko - un lider văzut cu ochi buni de administraţia separatistă de la Tiraspol şi un înflăcărat apărător al politicii ostile a Rusiei împotriva Republicii Moldova. Astfel, prin această mişcare, partidul preluat de Vasile Tarlev îşi asigură voturile transnistrenilor în cazul în care Igor Smirnov îşi va onora promisiunea de a le permite să meargă la vot. De partea cealaltă, echipa başcanului Autonomiei Găgăuze îşi asumă angajamentul, prin acordul încheiat cu Uniunea Centristă, să convingă 75% din locuitorii Găgăuziei să voteze pentru partidul condus de Vasile Tarlev.

Dacă ţinem cont de faptul că de regulă în Transnistria se votează aşa cum spune Smirnov la radio şi TV, iar în 2001, comuniştii au câştigat foarte multe mandate tocmai pentru că au fost sprijiniţi de administraţia locală din Găgăuzia, unii analişti de la Chişinău nu exclud o posibilă accedere a Uniunii Centriste în Legislativul ce va rezulta din alegerile parlamentare din primăvară. În acest context sunt de remarcat aspiraţiile anti-NATO ale acestei formaţiuni, precum şi declaraţia liderului ei, Vasile Tarlev, despre nevoia de a oferi limbii ruse „un statut mai avansat decât cel de limbă de comunicare interetnică” în Republica Moldova.