Mită pentru părinţii îndoliaţi
19 august 2010Ministrul sănătăţii Cseke Attila a anunţat că familiile care şi-au pierdut copiii vor primi câte 5000 de lei, iar părinţii copiilor rămaşi în viaţă câte 3000 de lei. Iată cît costă un copil în tarifele Guvernului! au sunat, caustic, o mulţime de comentarii. Ideea de a oferi ajutoare de urgenţă a părut totuşi un minim gest de bunăvoinţă, o formă de solidaritate, deşi termenul de „ajutor“ este impropriu. „Ajutor" pentru ce? Pentru înmormântare? sună lugubru şi e de înţeles că oficialităţile au recurs la un eufemism.
Problema are însă şi o dimensiune juridică foarte precisă. În aceste situaţii Codul Civil permite familiilor care şi-au pierdut copiii să pretindă raparaţii morale. Pierderea lor nu are desigur nici o componentă materială, dar dreptul a statornicit în aceste situaţii un pretium doloris.
Daunele morale sînt însă imposibil de stabilit obiectiv mai ales în cazul în care e vorba de nou născuţi. Dacă în situaţia unui accident aviatic în care moare un adult, în calculul despăgubirilor intră şi veniturile pe care le-ar fi putut obţine acesta şi, aşadar, pierderea materială a familiei, în cazul unui nou născut s-ar putea vorbi, cu cinism, doar de preţul înmormântării.
Totuşi oricît ar fi ele de subiective, despăgubirile pentru moartea unui copil sînt prevăzute ca principiu de lege şi putem presupune că o instanţă de judecată, mai ales într-un context atît de emotiv ca acesta, ar putea stabili o sumă uriaşă. Cu cît sunt mai subiective daunele morale cu atît mai mari pot fi sumele de bani revendicate. Victimele cer adesea sume mari nu ca să se îmbogăţească, ci ca să-i penalizeze într-un fel pe vinovaţi. Să-i facă şi pe ei să sufere. De exemplu, liderul ţărănist Ion Diaconescu a cerut recent daune morale de cîteva milioane de euro pentru anii petrecuţi în închisoare şi nimeni nu poate spune că este mult. Guvernul însă, înspăimîntat că solicitarea seniorului ţărănist ar putea declanşa o epidemie, a limitat acest tip de despăgubiri la 10.000 de euro. O sumă nici mare, nici mică, atîta cît să compromită dimensiunea morală a revendicării.
Iată de ce Guvernul are în principiu motive să se teamă şi s-a grăbit probabil să ofere un „ajutor de urgenţă“ ca să evite pe viitor revendicări astronomice.
În consecinţă, „ajutoarele" oferite de Guvern ar putea conţine un calcul. În faţa acestei promptitudini şi bunăvoinţe oficiale, familiile ar putea renunţa la despăgubiri sau ar putea să le pretindă cel mult medicilor şi asistentelor din spital şi nu de-a dreptul Statului. Sau, cu alte cuvinte, Guvernul a încercat, poate, să-i mituiască pe părinţii îndoliaţi.
Autor: Horaţiu Pepine
Redactor: Medana Weident