Ministrul Justiţiei - incomod şi pentru colegii de Alianţă

Primul indicator important în ceea ce-i priveşte pe români este nemulţumirea funciară pentru viaţa lor de zi cu zi, ajustată însă de un optimism senin în ziua de mîine – în ziua de mîine europeană, desigur.

Al doilea indicator important arată ce se întîmplă cu încrederea românilor în Justiţie. Încrederea aceasta a scăzut, în ultimele şase luni, de la 34 la 26 la sută. Sociologul Dumitru Sandu explică scăderea încrederii românilor în Justiţie şi în magistraţi prin aceea că în primul an al integrării românii se vor raporta mai exigent la instituţii, inclusiv la Justiţie, întrucît aspiraţiile lor vor fi mai mari. Posibil, dacă punem explicaţia respectivă pe seama aceluiaşi optimism senin al noului nostru statut de cetăţeni care nu mai trebuie să prezentăm paşaportul la vămile Europei.

Percepţie pervertită asura justiţiei

Consider că percepţia românilor asupra Justiţiei a fost într-o bună măsură indusă de jocurile de culise care s-au făcut şi se fac în scopul discreditării ministrului Monica Macovei. Pentru că doamna Macovei este, după părerea mea, cel mai incomod ministru al Justiţiei din 1990 pînă acum. Şi cînd spun „incomod”, nu mă gîndesc doar la marii rechini din telenovelele româneşti ale corupţiei, ci şi la actuala putere politică.

Au fost în cei doi ani de mandat nenumărate cazuri în care iniţiativele ministrului Justiţiei au fost blocate de colegii de alianţă înainte de a fi dezbătute şi eventual respinse de parlament. Presa s-a întrecut în a-i face procese de intenţie şi a publica scenarii, după bine cunoscuta reţetă a Securităţii de intoxicare a opiniei publice. Ministrul Justiţiei a fost rînd pe rînd actorul unor episoade bahice, apoi cea care s-a implicat într-un proces de retrocedare de partea părinţilor săi, iar pe cînd era procuror a supus persoanele anchetate la torturi inimaginabile, etc. etc.

Retractările ulterioare ale presei la toate aceste fabulaţii nu au şters desigur urmele din imaginarul colectiv.

Ministru fără susţinere politică

Ceea ce mi se pare însă cu adevărat regretabil în momentul de faţă este faptul că ministrul Justiţiei nu se mai bucură nici de susţinerea publică a acelor lideri de opinie care, trebuie să recunoaştem, au susţinut-o pe Monica Macovei la începutul mandatului său. Ministrul Justiţiei se bucură însă de încredere la Bruxelles.

Şi, iată paradoxul: marea parte a românilor sînt cu faţa către Bruxelles şi tribunalul de la Strasbourg, însă ministrul lor de Justiţie, apreciat de funcţionarii europeni, rămîne la noi acasă subiect al scandalurilor de presă şi al jocurilor politicianiste. Sigur că neîncrederea în Justiţie nu înseamnă în mod obligatoriu neîncrederea în ministrul de resort.

S-ar putea însă recunoaşte că, în ultimii doi ani, cineva a încearcat să mai rezolve din marile cazuri de corupţie. Iar acel cineva este, totuşi, actualul ministru al Justiţiei. Pe care, aşa cum se aude la Bucureşti, Partidul democrat ar cam vrea să-l trimită ca europarlamentar la Parlamentul european.