Migrația studenților moldoveni: șansa unei vieți mai bune?

Migrația continuă să afecteze grav Republica Moldova. Fenomenul care durează, practic, treizeci de ani a condus nu doar la depopularea alarmantă a țării, dar și la consecințe sociale, economice ireversibile. Potrivit Biroului Național de Statistică, în perioada anilor 2015-2019, populația cu vârsta cuprinsă între 14-19 ani a scăzut cu 28,4 mii de persoane, iar a celor cu vârstă de 20-24 ani a scăzut cu 68,9 mii, numărul celor de 25-29 ani - cu 56,5 mii, iar a celor cu vârsta de 30-34 ani - cu 5,1 mii. Totodată, numărul elevilor și studenților, care decid să-și continue studiile în R. Moldova, de asemenea, este în descreștere continuă. În anul de studii 2019-2020, numărul elevilor și studenților din grupul de vârstă 14-29 ani a constituit 186,9 mii de persoane sau cu 14,4% mai puțin față de anul de studii 2015-2016. DW a discutat cu doi tineri moldoveni, care studiază peste hotare, despre planurile lor de viitor acasă și în străinătate. 

O decizie rațională: pentru studii de calitate și salarii mai bune

Emil Burinschi este un tânăr de 23 de ani care își face studiile de masterat în afaceri publice internaționale în cadrul Universității Central Europene (CEU) din Vienna, Austria. El spune că nu își vede viitorul în R. Moldova și ar vrea să rămână peste hotare, pentru că astfel are șansa de a obține studii de calitate și a câștiga ulterior mai bine.

DW: De ce ai decis să mergi peste hotare și nu ai rămas să înveți în R. Moldova?

Emil Burinschi: Decizia de a merge peste hotare la studii am luat-o la începutul anilor de liceu. La acel moment mă aflam la o răscruce. Pe de o parte mă gândeam să urmez o carieră în domeniul IT în R. Moldova, iar pe de altă parte mă gândeam să îmi continuu studiile în relații internaționale, având o pasiune pentru istorie și geografie, dar și pentru tot ce înseamnă democrație, stat de drept și integrare europeană. Deși în timp am avut contacte cu profesori universitari remarcabili de la noi din țară, pentru ca să îmi aprofundez studiile în domeniul diplomației, am luat decizia de a merge peste hotare. De asemenea, mi-am dorit să obțin o diplomă de studii recunoscută în vest, în limba engleză, care mi-ar permite să îmi fac o carieră fără necesitatea aproximării legislative a documentelor sau a altor probleme de natură birocratică. Beneficiind de suportul financiar al familiei mele, mi-am încercat norocul și am fost selectat să învăț în Lituania, iar mai apoi în Ungaria.

DW: Ce oportunități ți-au oferit studiile din Europa?

E.B.: În primul rând e vorba de nivelul cercetării. Nu sunt la curent cu toate practicile din R. Moldova în domeniul educației, dar peste hotare, practic în cadrul fiecărui obiect aveam un proiect de cercetare. Fie era o lucrare de scris sau o prezentare pe o anumită tematică. Astfel, puteam să beneficiez nu doar de o materie informațională la fel ca în liceu, dar puteam și să o aplic. De asemenea, erau oportunități pentru a lucra asupra unui proiect sau de a face un stagiu, deoarece o mare parte din companii aveau parteneriate cu universitățile. Era o cale de tranziție, nu doar de a primi informație, ci și de a o pune în valoare.

DW: De ce până la urmă ai decis să îți construiești viitorul departe de casă? 

E.B.: Cred că sunt mai mulți factori care m-a făcut să iau această decizie. În primul rând, este vorba de ceva personal, deoarece visul meu este de a realiza o carieră în cadrul unei organizații internaționale. Cred că așa voi putea să aplic acele cunoștințe academice despre care spuneam anterior, dar și a atinge valori și idealuri personale. Un alt motiv este de ordin financiar. După o contribuție atât financiară, cât și intelectuală în cadrul studiilor, îmi doresc să beneficiez de un salariu decent. Cu regret, cunoaștem că salariile din Moldova sunt mult sub cele din Europa. Spre exemplu, fiind stagiar fără studii finalizate, beneficiam de un salariu lunar mai mare decât salariul mediu pe economie din R. Moldova. Mulți prieteni din generația mea de liceu la fel au plecat peste hotare și au rămas acolo, iar eu mi-am pierdut cercul de cunoștințe și astfel aș avea probleme în a mă integra în societatea de acasă. De asemenea, fiindcă suntem în apropierea campaniei electorale, consider negativ mediul politic și de dezvoltare de acasă. Pe de o parte, noi suferim din cauza unui conflict militar nerezolvat, iar pe de altă parte Moldovei i-au lipsit guvernări stabile din care să facă parte specialiștii de renume pe care îi avem. Faptul că avem parte de această instabilitate politică și lipsă de consecvență în formarea unei viziuni are, din păcate, repercusiuni în atragerea investițiilor. Astfel, noi suntem într-un cerc vicios, din care putem ieși doar în cazul în care o să avem o guvernare reformistă, susținută de actorii internaționali. Nu sunt contra revenirii ulterioare în R. Moldova și cred că decizia de a îmi face viitorul peste hotare este una rațională, în ciuda miilor de kilometri ce mă despart de casă, părinți și prieteni.

Voi reveni pentru a face schimbări

Mihaela Fedoseev are 22 de ani și este în ultimul an de licență la Facultatea de Studii Europene a Universității din Amsterdam, Olanda. După mai mulți ani petrecuți peste hotare, Mihaela a decis că după finalizarea studiilor va reveni acasă pentru că vrea să se implice și să contribuie la schimbarea țării. Ea crede că este nevoie de o reformă a sistemului educațional, de la care încep toate problemele, iar tinerii ar trebuie să fie mult mai implicați în toate procesele.

DW: Tu ai optat pentru studiile peste hotare. Ce te-a motivat să faci aceasă alegere?

Mihaela Fedoseev: Eu am plecat la 15 ani în România ca să fac acolo liceul. Am locuit la Iași patru ani și după ce am văzut cum funcționează sistemul lor de învățământ am decis să merg mai înspre vest, să văd cum este acolo. Așa am hotărât să merg în Amsterdam și să fac universitatea. Am plecat în România la inițiativa părinților, pentru că noi voiam să schimbăm școala la care eu mergeam în Chișinău din cauza problemelor de corupție, cu care noi am încercat să luptăm. Când am văzut că nu reușim, am zis să schimbăm liceul, iar mai apoi mama a zis că e mai bine să mergem în România pentru ca să avem o educație europeană, să ne fie mai ușor să mergem la universitate în altă țară.

DW: De ce n-ai rămas în România la facultate?

M.F.: Aveam nevoie de ceva nou. Voiam să cunosc o nouă cultură, un nou sistem, voiam să văd care este diferența între est și vest. Am înțeles că cel mai bine e să merg acolo și să trăiesc într-o societate din vest.

DW: Cum a fost experiența în Olanda? Ce ți-a oferit această țară? Ce diferențe ai văzut?

M.F.: Experiența a fost cu totul nouă. Am înțeles că există o altă realitate față de cea din est, cea din România și de acasă. În Olanda m-am simțit sigură, fericită, chiar dacă începutul a fost destul de greu. Sistemul de învățământ de acolo se diferențiază în totalitate față de cel românesc, fiindcă acolo responsabilitatea cade în totalitate doar pe student și pe munca individuală, în timp ce în România cumva studenții sunt obișnuiți că vine profesorul să predea, iar tu trebuie să înveți mot a mot. Acolo este diferit. Acolo tu ești cel care învață, tu îți alegi metoda, iar profesorul este doar ca să te ghideze. Asta a fost nou pentru mine, trebuia să fac toată munca eu, în timp ce eram obișnuită că profesorul face tot. Plus, acolo se pune foarte mult accent pe practică, pe lucrul în echipă, care a fost o provocare pentru mine. Am putut să lucrez cu oameni de alte naționalități, de alte culturi, care percep lucrurile diferit.

DW: Ai decis după studii să revii acasă. Care e motivul?

M.F.: Eu cred că sunt persoane cărora le place să fie active în societatea din care fac parte. Pe de alte parte, sunt persoane care vor să meargă acolo unde le este bine. Ele nu trebuie condamnate, pentru că fiecare își face alegerea. Eu sunt pe partea cealaltă, chiar dacă în Olanda îmi este bine și mi-ași dori să locuiesc acolo și țara îmi oferă tot ce am nevoie. Nu îmi ajunge acolo acea nevoie de schimbare în societate și nu poți avea un aport semnificativ. Pe când acasă poți să te implici, să fii activ, să fii parte a schimbării și eu sunt acea persoană care vrea să schimbe ceva. Prefer să vin acasă și să aduc ceva nou, din alte societăți, decât să stau acolo la călduț. Avem nevoie acasă de o nouă generație, cu o nouă mentalitate, cu o nouă viziune.