Mic îndreptar pentru lumea în care trăim

În caz că ați fost prin zonă, în ultimul an, ați observat, poate, că tocmai a avut loc o pandemie. Cei pe care i-a prins acasă și-au schimbat obiceiurile iar pe unele le-au acutizat. Cum ar fi privitul la televizor. Mai ales la știrile de la televizor. Wuhan, SARS-CoV-2, Covid-19, corona, virus, Wuhan, Marcel Vela, Nelu Tătaru, Raed Arafat, PPF2, geaca topgun a lui Vela, „Pâinea binecuvântată, în formă de mici prescuri, stropită cu aghiazmă şi vin, numită Paşti, va fi distribuită vineri şi sâmbătă, în intervalul 7 - 17”, „Imediat, Klaus Iohannis în direct la Antena 3!”, Papa singur în Piața San Pietro, bilanțul de la ora 13, ATI, internări la ATI, incendiu la ATI,  Venezuela, incidență, carantină, Dan Bittman, raportul Khashoggi, izolare, „Premierul, declarații de ultimă oră, acum!”, distanțare socială, BLM, antreprenorii din turism, „fără botniță”, dezinfectant, explozia de la Beirut, diploma lui Vlad Voiculescu, AUR, războiul tarifar chino-american, hackerii ruși, manevre în Marea Neagră, alegerile pentru Casa Albă, Valeriu Gheorghiță, centre de vaccinare pentru serviciile speciale, 18 grade în Antarctica, medici epuizați, granițe închise, cu
loare verzi, țări roșii, țări galbene, țări de care n-am mai auzit de mult și care, dacă avem norocul sau inspirația să ne informăm de pe canalele potrivite, își mai fac loc firav printre alte știri.

Vineri după amiază, la București a început un așa-zis maraton al vaccinărilor anticovid în 90 de centre deschise non-stop pe parcursul weekendului. Vineri dimineață, la un centru de imunizare neinclus în lista celor 90 s-au bulucit bucureșteni care doreau să fie vaccinați „doar cu buletinul”, cum auziseră la televizor. De fapt, nici măcar nu auziseră. Sau nu ascultaseră. Pentru că nu trecuseră dincolo de burtierele care anunțau „vaccinare fără programare”. Ora de la care începe „maratonul”? Unde se poate merge neprogramat? Detalii. Contează? Serios?

Cum ascultăm știrile? Cât ascultăm din ele? Ce alegem să înțelegem și cum navigăm prin furtuna de cotcodăceli și praf ce învăluie informațiile relevante? Ce mai e relevant, una peste alta, în viața noastră de zi cu zi?

La Washington, președintele Council on Foreign Relations (una dintre asocierile cele mai influente de decidenți, diplomați și gânditori politici) a aflat întâmplător, la o partidă de pescuit, că în lumea reală, departe de butoanele puterii și de zarva cotidiană a marilor jocuri de interese, „este posibil să termini aproape orice colegiu universitar din Statele Unite fără nici cea mai rudimentară înțelegere a lumii”.

Așa a apărut ideea acestei „scurte introduceri” în „Lumea în care trăim”, scrisă de Richard Haass, fost colaborator al președintelui George Bush - tată și diplomat de carieră, activ într-o perioadă foarte zburdalnică dar și labilă din trecutul foarte apropiat al omenirii. Cartea tradusă în România de editura Nemira, este un fel de enciclopedie-filtru pentru potopul de știri, un mic îndreptar de orientare condensată prin drumul parcurs până la actuala dezordine mondială. Haass nu ne duce cu el în bucătăria negocierilor globale, nu trage perdeaua pentru picanterii de pe coridoarele diplomatice, dar ne ajută să descifrăm câmpul de joacă al lumii de astăzi și personajele sale. Pentru cei familiarizați, cartea este un inventar util, ca un fel de supliment alimentar; pentru cei care vor să treacă pragul, este un registru bine sistematizat - „istoria esențială”, „regiunile lumii”, „epoca globalizării”, „ordine și haos” - de resurse și indicații de lectură a realității (a propos resurse: suta și ceva de pagini de note a cărții este aproape o carte în sine).

Într-o discuție cu mai mulți jurnaliști din România, Haass a făcut o mică radiografie la momentul schimbării de generație, la trecerea spre dominația cohortelor de nativi digitali: „Dacă arunc o privire spre ultimii 75 de ani de istorie, cu toate greșelile și cu toate plusurile lor, cred că nu a fost chiar rău. Am reușit să evităm un conflict între marile puteri, viața medie a oamenilor s-a prelungit, chiar cu decenii, bunăstarea majorității familiilor este simțitor ridicată, am trecut de la colonialism la independență, mare parte a lumii este democratică. Nu e rău. E perfect? Nu. Dar nu e deloc rău. Am făcut greșeli? Desigur. Și cred că greșelile din ultimele decenii sunt ceva mai mari. Asistăm la o inabilitate crescândă de a răspunde provocărilor globale. S-au adâncit inegalitățile, nu am găsit rezolvarea schimbărilor climatice. Avem motive să fim frustrați. Tânăra generație e frustrată sau nefericită? Dacă nu îi place cum procedăm, să se implice. Dacă nu îți place cum merge politica, alege oamenii potriviți care să o schimbe. Ai idei bune? Publică-le și influențează dezbaterea. Pornește o organizație non-guvernamentală, fă un start-up în spațiul digital. Majoritatea marilor companii de tehnologie financiară sau inteligență artificială de astăzi au fost fondate de oameni care pe vremea aceea erau tineri”.

Haass și-a scris cartea înainte de pandemie. Dar discuția cu jurnaliștii români nu a putut evita subiectul. „Mulţi oameni respectabili, deloc ignoranţi, cred şi astăzi că acest virus a pornit din laboratorul de stat din Wuhan și nu din piaţă. Eu nu ştiu. Chiar nu ştiu”, susține Haass, iar motivul acestei incertitudini este chiar China, de la care „încă nu am obținut adevărul” pentru că a distrus cât a putut din dovezi și nu a permis o investigație completă. De aici și o altă dimensiune a discuției despre lumea de astăzi: instituțiile internaționale. Organizația Mondială a Sănătății a fost „slabă în fața Chinei” și acesta ar fi probabil doar ultimul motiv pentru care marile organizații pluristatale au nevoie de reforme.

Pentru fostul consultant prezidențial, criza din Ucraina nu este tocmai echivalentul crizei rachetelor cubaneze în zona Mării Negre dar o soluție nu va putea să vină cât timp la putere în Rusia rămâne Vladimir Putin. „Ce au făcut rușii este nejustificat și destabilizează. Ar fi fost diferit dacă Ucraina ar fi fost membru NATO - fie rușii nu ar fi acționat, fie ar fi primit un răspuns mai viguros. Dar”, apreciază diplomatul american, ”este un conflict cu răspuns deschis. Nu văd rușii retrăgându-se prea curând din Crimeea, la fel cum este prea puțin plauzibil să iasă și din estul Ucrainei. Dar nu cred că se va ajunge la o situație precum criza din Cuba, la o astfel de escaladare între Statele Unite și Rusia. Este, în schimb, o barieră în calea îmbunătățirii relațiilor. Subiectul va ajunge probabil pe agendă abia pentru succesorul domnului Putin”.

Medicii obosiți dintr-un centru de vaccinare de la București care-și pierd pentru moment cumpătul când se trezesc la ușă cu ignoranți care nu au citit atent informațiile despre „maratonul vaccinării” nu sunt neapărat un pericol pentru democrație sau pentru societate. Doar că acest caz punctual nu este singular ci se replică sub diverse forme în întreaga lume, ceea ce nu pornește implicit un război mondial dar cu siguranță sapă la fundamentele încrederii în sistem și în democrația liberală. Iată de ce unele regimuri politice pun atât de mare preț pe cultivarea analfabetismului funcțional, inclusiv prin dezinformare, ca parte a războaielor hibride moderne. „În Statele Unite sunt oamenii care au informaţii greşite, alții care au informaţii corecte dar doar despre 10% din realitate”, povestește Haass. Și, asta, pentru că social media nu are timp de toate amănuntele iar media tradiţională „a trecut de la răspândirea întregului mesaj către întregul public la difuzarea unui amănunt din mesaj către unui anume segment de public”.
Sună cunoscut? Dezinteresul pentru detalii? Nu e vorba doar despre cei care s-au bulucit la vaccinarea fără buletin acolo unde și atunci când nu era cazul. Există nenumărate astfel de mesaje trunchiat recepționate pe lista fiecăruia dintre cei care am trăit actualitatea ultimilor ani. Pe care, oricum, fiecare o înțelege cum vrea, de multe ori de pe poziții care se ciocnesc frontal, alimentând fracturi în beneficiile multor demagogi și populiști. Iar istoricii o vor povesti sub imperiul consemnelor politice ale vremurilor ce se vor succede.