Medicii fugari ai României

Doar în ultimele 10 luni numărul medicilor români care lucrează în Franţa a crescut cu 320%.

Criză de calitate, nu de cantitate!

Ministerul Sănătăţii din România nu este îngrijorat, şi pe bună dreptate, de această migraţie de stetoscoape, pentru că universităţile româneşti au o producţie suficientă de diplome pentru a furniza numărul necesar de medici cu patalama. Dar diploma de medic nu garantează în România şi competenţa profesională necesară practicării uneia dintre cele mai nobile meserii. Dovadă este şi frecvenţa extrem de ridicată a ştirilor negative din media româneşti avându-l drept subiect pe medic.

De fapt, exodul tinerilor rezidenţi pune Ministerul nu în faţa unei penurii de cadre medicale ci în faţa unei crize de persoane competente care să fie dispuse să lucreze în sistemul medical românesc. Cei mai buni absolvenţi fac orice efort pentru a ajunge să lucreze afară. Politica ministerului de mărire a salariilor se dovedeşte a fi doar un exerciţiu de imagine, căci noile sume acordate nu reuşesc încă să-i oprească pe medicii rezidenţi să plece. Ministerul aşteaptă ca rezidenţii să se declare mulţumiţi de noua leafă, însă aceasta continuă să rămână cea mai scăzută din Uniunea Europeană. În România, cei mai mulţi medici tineri trăiesc cu 250 de euro pe lună, cei mai norocoşi reuşind să încaseze maxim 400. Un tratat de specialitate obligatoriu pentru un medic bine pregătit, ajunge să coste 100 de euro, aproape jumătate din venitul său lunar.

De ce rezidenţii nu se revoltă?

Vă veţi întreba poate de ce rezidenţii români nu se revoltă? Foarte mulţi dintre cei rămaşi încă în ţară sunt victimele unui sistem ierarhic organizat piramidal în care cei mai de jos sunt la discreţia superiorilor lor. Aceştia din urmă fac parte dintre cei în interesul cărora lucrează sistemul. Este de notorietate că mulţi dintre medicii specialişti nu sunt de găsit în spitale mai mult de 4-5 ore pe zi. În rest, lucrează în clinicile private unde recompensa financiară este mult mai consistentă. Medicului rezident îi rămâne sarcina de a suplini lipsa specialistului, timpul alocat studiului (rezidenţiatul fiind o perioadă de pregătire profesională) ajungând undeva în plan secund.

Ministrul Nicolăescu nu are timp

Ministerul Sănătăţii nu pare a trata cu prea mult interes criza de competenţă medicală ce loveşte deja din plin în pacientul român. Oare strategia ministerială are la bază principiul „proşti, proşti, dar mulţi“? Căci declaraţiile oficiale pe această temă nu vorbesc decât despre aspectul cantitativ, nu şi de cel calitativ. Care este atitudinea ministrului Nicolăescu în faţa plecării celor mai competenţi dintre absolvenţii de medicină? Dar în faţa scăderii incredibil de pronunţate a nivelului candidaţilor la facultăţile medicale româneşti? Ce răspunde Ministerul la acuzele din ce în ce mai frecvente ale tinerilor medici care se plâng de distribuirea posturilor de specialişti pe criterii incorecte? Şi nu în ultimul rând, ce face Ministerul pentru îmbunătăţirea imaginii meseriei pe care o are în grijă?

Sunt întrebări la care domnul ministru Eugen Nicolăescu este prea ocupat să răspundă chiar şi când acestea vin din partea presei străine. Ministrul este ocupat cu „diverse acţiuni în teritoriu“ şi nu are timp pentru a răspunde la astfel de întrebări decât, ne comunică Biroul de Presă al Ministerului Sănătăţii, după 15 august. Însă exodul medicilor români are loc acum.