Masaj cu happyend protocronist | România | DW | 06.03.2019
  1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages
Publicitate

România

Masaj cu happyend protocronist

Vă zic liber şi nesilit, cu hârtia-n mână, să nu spun prostii, că România şi-a realizat visul iliescist, aşa cum Rusia l-a materializat pe cel comunist. Ca modele de originalitate democratică ar putea salva şi Europa.

Căci nici Franţa şi nici Germania nu sunt departe. Preşedinţii ambelor ţări văd Europa şi democraţia occidentală în grav pericol. Asta, pesemne, pentru că sunt surzi şi orbi la calitatea mesianică de izbăvitor al naţiei, al Europei şi al democraţiei-eliberate-de-securiştii-statului-paralel, pe care şi le arogă regimul Dragnea, cu "Slugărel" în funcţia de ministru al justiţiei.

Că, în timp ce-l somează viforos pe Viktor Orban să-şi bage minţile populiste în cap şi să-şi facă o profesiune de credinţă creştin-democrată, sunt lovite de muţenie şi cecitate cu privire la colosalele inovaţii româneşti ale statului de drept, e treaba Franţei şi Germaniei.

Elogii ”partidului care e-n toate” i se cuvin, în schimb, social-democraţiei germane. E vorba de partidul preşedintelui Germaniei, Steinmeier, o formaţiune care, pe dric fiind la capitolul simpatii, are prea mari nevoi în viitorul Parlament European, ca să nu ezite să se dezică de PSD spre a salva măcar o brumă din reputaţia grav avariată, azi, a partidului socialist european. 

Dar hai să nu fim cârcotaşi. N-ar fi prima oară când un vest interesat, semeţ şi nerecunoscător întârzie nejustificat să recunoască meritele extraordinare ale esteuropenilor. Cei din urmă, net mai modeşti, nu uită cele două puteri europene. Pe prima a evocat-o drăgăstos inenarabilul premier al României, Dăncilă, un şef de guvern cu care chiar nicio ţară din lume nu se poate lăuda, de vreme ce Viorica Vasilica e autorul, adult, al unei limbi proprii, nemaipomenite, numite dăncileză.

În acest grai fără egal, necruţător de original, întrupând idealurile României protocroniste, Dăncilă şi-a exprimat convingerea, de asemeni solitară în Europa şi în lume, că Franţa ar fi lăudat programul de guvernare pesedist. "Am citit cu interes scrisoarea președintelui Macron", a afirmat coafura de pavian, vorbind liber sau de pe hârtie, "ca să nu spună prostii", cum, cu o sinceritate din nou unică în analele politice şi istorice globale, a avertizat ea că riscă să se întâmple.

A dovedit astfel, indubitabil, că ştie să citească. Apoi, spre a-şi sublinia, în continuare, şi importanţa de "premieră" şi de "academiciană de renume mondial", dăncileza şi-a comutat discursul, plasându-l în pluralis maiestatis: "O salutăm" - e vorba de scrisoarea lui Macron, desigur -, "din prisma preocupării pentru viitorul Europei. Toate aceste poziționări arată că programul de guvernare al coalitiei PSD-ALDE pentru mărirea salariilor, pensiilor"... etc, e "cel corect".

La atâta nepopulistă corectitudine citită de pe hârtia plasată în dreptul sforilor mişcate de ventrilocul Liviu Dragnea între două încercări de flexibilizare a legilor justiţiei sub ochii sideraţi ai magistraţilor români, ce altă reacţie înţeleaptă se poate avea în afară de o neţărmurită admiraţie?

Pătrunşi de stimă şi mândrie că ne conduce doamna-n ie, nu putem decît să-i recomandăm lui Emmanuel Macron, care a deplâns anchiloza Europei, o repriză de reconfortant masaj tailandez. Şi să ia exemplu de la extraordinara mobilitate politico-juridică a socialistei cleptocraţii dragniote.  

Sigur că dăncileza nu epuizează lista originalităţilor carpato-danubiene-pontice, un spaţiu despre al cărui regim al şuţilor de o desăvârşită orginalitate democratică doar rău-voitorii afirmă că ar fi inspirat de Ion Iliescu. Sau de alţi tirani, ceva mai proaspeţi, gen Putin, Xi şi Erdogan. În fapt începe să semene mult şi cu regimuri salvaţioniste precum cel persan ori venezuelean. Dar, iar, ca la noi la nimenea.

Nici măcar aceste ţări nu dispun, ca România, stat UE, de o justiţie mult mai egală decât altele, sub forma unei secţii  de investigaţie a magistraţilor, un soi de poliţie politică a ministrului justiţiei, căruia bine i-ar şedea să i se zică ”Slugărel de grup infracţionel”. Nici măcar aceste ţări n-au tribunale care, nedumerite rău de propria legislaţie penală, să adreseze repetate întrebări şi implorări de îndrumare Curţii Europene de Justiţie cu privire la MCV, la secţia pentru investigarea magistraţilor şi la numirea provizorie a şefilor Inspecţiei Judiciare prin intermediul unei ordonanţe de urgenţă.

Lista invenţiilor şi inovaţiilor dragniote nu se opreşte, fireşte, la astfel de realizări fabuloase. Cum e un premier care spune lucruri corecte citindu-le de pe hârtie. Ea include miniştri ai învăţământului duşi cu capul şi dascăli de română agramaţi, alunecând pe "patinuar". Jandarmi, care apără hoţia şi cleptocraţia de cetăţeanul "prostit de statu' paralel" să vrea ca legea să fie egală pentru toţi, care deci trebuie bătut şi gazat până ce se va fi deşteptat.  Precum şi boacăne di granda, cum e dezavuarea externă stridentă, cu surle şi trâmbiţe, de către oficialii patriei sale, a singurului magistrat activ cu o justificată reputaţie europeană de care dispune ţărişoara. Una altminteri bogată în genii plecate şi experţi emigraţi, toţi entuziasmaţi, desigur, de şansele de realizare personală în originala cleptocraţie.

Aşa stând lucrurile, pe cine să mire că un actor eminent ca Victor Rebengiuc afirmă că nu ştie ”cine ne conduce”. Şi că nu înţelege "ce se întâmplă în ţara asta, în momentul de faţă”. I-a explicat mai tânărul său confrate, Marius Manole, care a relevat că "ţara e adusă în faliment pentru ca un singur om să scape de puşcărie" şi că ”nu se poate să ne tragi înapoi cu 20 de ani". Ei, aş! Cum nu se poate?

Dar Marius Manole se înşală. Ţara nu e trasă înapoi cu 20, ci cu vreo 75 de ani. La 6 martie 1945 se instala în România primul guvern criptosovietic sub conducerea unui premier-marionetă, numit Petru Groza. Sau poate chiar cu 90 de ani. În 1938, România adopta prima legislaţie antisemită în Europa de dincolo de graniţele germane, după ce trecuse sub comanda guvernului Goga-Cuza, iar mişcarea celui din urmă, originală şi ea, introdusese înaintea naziştilor zvastica în istoria politică europeană. 

În răstimp însă ne alarmează nu originala putere. Protocronişti cum am redevenit, ne obsedează stupidele declaraţii neoriginale, de hipster stângist, plagiate după manifestul partidului comunist, ale unei tinere care, ca să se evidenţieze cu orice preţ, s-a situat, pe facebook, în chestiunea proprietăţii, în siajul moştenirii lui Karl Marx. Dacă tăcea, filosoafă ca guraliva Dăncilă devenea.

Să-i luam deci capul lui Moţoc, spre a-l masacra pe Cioloş, lăsându-l intact pe al regimului dragniot. Încă puţin masaj pe creier cu happyend protocronist şi vom înceta să vrem să piară capra vecinului. Îi vom dori vecinului să-şi dea obştescul sfârşit ca să-i puteam lua capra liniştiţi.