Marine Le Pen candidează: ce înseamnă asta pentru Germania?

„În această seară sunt candidată la alegerile prezidențiale”, a declarat Marine Le Pen marți seară la televiziunea franceză. Cu doar câteva ore înainte, o curte de apel din Paris confirmase o sentință pronunțată anterior împotriva sa pentru deturnare de fonduri ale Uniunii Europene.

Le Pen este lidera grupului parlamentar al Rassemblement National (RN) în Adunarea Națională a Franței. Partidul său este considerat populist de dreapta până la extremist de dreapta. Întrucât, în urma verdictului, a fost condamnată să poarte o brățară electronică de monitorizare, decizia ei de a candida nu era așteptată, mai ales că ea însăși exclusese anterior posibilitatea de a face campanie electorală purtând o astfel de brățară.

Le Pen a candidat deja de trei ori pentru cea mai înaltă funcție în stat, iar de două ori a pierdut în turul al doilea în fața președintelui în exercițiu, Emmanuel Macron. Acesta nu mai poate candida pentru un nou mandat.

Decizia ei înseamnă totodată că Jordan Bardella, liderul RN în vârstă de 30 de ani și protejatul politic al lui Marine Le Pen, nu va mai participa la alegerile din primăvara anului 2027.

O victorie a RN nu a fost niciodată atât de aproape

Sondajele de opinie sunt deocamdată promițătoare pentru partid. Potrivit acestora, atât Le Pen, cât și Bardella ar câștiga detașat primul tur al alegerilor din aprilie, obținând între 32 și 38% din voturi, cu un avans considerabil față de următorul candidat.

Principalul contracandidat este considerat fostul prim-ministru Édouard Philippe, membru al partidului de centru-dreapta Horizons. Dacă acesta ar ajunge în turul al doilea împotriva lui Le Pen, succesul său ar depinde de capacitatea de a atrage atât electoratul moderat de centru-dreapta, cât și alegătorii de stânga, pentru a împiedica o victorie a RN.

Așa s-a întâmplat la mai multe alegeri prezidențiale și parlamentare, într-o manieră similară cu cea din Germania, unde alte partide se coalizează adesea împotriva AfD, formațiune considerată parțial de extremă dreapta. „Însă această dinamică s-a slăbit tot mai mult în ultimii ani”, declară pentru DW Jacob Ross, expert în Franța la Societatea Germană pentru Politică Externă (DGAP). „Probabilitatea ca RN să câștige și turul al doilea este mai mare decât oricând înainte.”

RN nu vrea să aibă de-a face cu AfD

Ascensiunea Rassemblement National (Adunarea Națională) a devenit posibilă datorită unei strategii de lungă durată pe care Marine Le Pen a numit-o „de-demonizare” („dédiabolisation” sau „normalizare”, n.red.). Scopul a fost îndepărtarea de antisemitismul și rasismul asociate cu partidul pe vremea tatălui ei, Jean‑Marie Le Pen, și orientarea către o linie mai moderată, capabilă să guverneze și acceptabilă pentru electoratul de centru-dreapta.

Cu cât o victorie electorală în 2027 pare mai posibilă, cu atât RN încearcă mai mult să se delimiteze de partidele de extremă dreapta din străinătate și să cultive în schimb relații cu formațiuni conservatoare și de centru-dreapta.

Aici intervine și Germania. Atât Marine Le Pen, cât și Jordan Bardella s-au distanțat în mod clar de AfD, pe motiv că aceasta ar fi prea radicală. Mai mult, ei au contribuit la excluderea AfD din grupul parlamentar comun din Parlamentul European. Cu toate acestea, cele două partide au programe politice asemănătoare, în special în ceea ce privește combaterea imigrației și scepticismul față de Uniunea Europeană.

Laude pentru cancelarul Merz în legătură cu politica climatică și migrația

Pe de altă parte, la începutul acestui an, Jordan Bardella s-a întâlnit la Paris cu ambasadorul Germaniei, Stephan Steinlein, pentru o discuție.

În luna mai, Bardella l-a elogiat în mod explicit, într-un interviu acordat cotidianului „Frankfurter Allgemeine Zeitung”, pe cancelarul german Friedrich Merz, liderul Uniunii Creștin-Democrate (CDU), formațiune conservatoare. El a vorbit despre „convergențe ideologice” între pozițiile sale și cele ale lui Merz.

Printre aceste puncte comune, Bardella a menționat criticile la adresa programului european de protecție a climei Green Deal, precum și modul de gestionare a „fluxurilor migratorii”. În acest context, liderul RN a salutat reintroducerea controalelor la frontierele Germaniei.

Acest ton a fost unul nou. În trecut, politicienii RN, la fel ca reprezentanții stângii radicale din Franța, au recurs în repetate rânduri la discursuri critice față de Germania, uneori chiar ostile. „La ambele extreme ale spectrului politic este frecvent cultivată imaginea unei Germanii excesiv de dominante”, spune Jacob Ross. „O Germanie care trage sforile la Bruxelles și prin intermediul Comisiei Europene și care, prin legislație și acte administrative, slăbește poziția Franței.”

Prin declarațiile sale, Bardella a dorit să transmită un semnal clasei politice germane și, în special, partidelor Uniunea Creștin-Democrată (CDU) și Uniunea Creștin-Socială (CSU): „Noi nu suntem așa. Dacă vom ajunge cândva la guvernare, vom lăsa deoparte retorica de campanie și vom fi parteneri pragmatici.”

O victorie a RN ar aduce numeroase dispute cu Germania

Cancelarul federal nu a răspuns public avansurilor lui Bardella. Friedrich Merz, care pune accent pe centrul politic și pe valoarea integrării europene, nu pare să acorde o importanță deosebită aprecierilor venite din partea unui politician francez dintr-un partid populist de dreapta. 

Cu toate acestea, cancelarul german va trebui, vrând-nevrând, să se gândească la modul în care ar colabora cu o posibilă viitoare președintă a Franței, Marine Le Pen.

Jacob Ross se așteaptă ca, într-un asemenea scenariu, să apară dispute atât în relațiile bilaterale franco-germane, cât și la nivelul Uniunii Europene. „Va exista un potențial considerabil de conflict în numeroase dosare politice.”

Un exemplu este politica energetică, în cazul în care Franța, care spre deosebire de Germania se bazează aproape exclusiv pe energia nucleară, ar decide să se retragă de pe piața europeană a energiei electrice. La fel de controversată ar fi și situația în care Franța, așa cum au anunțat Bardella și Le Pen, și-ar reduce masiv contribuțiile la bugetul UE. Atunci s-ar pune întrebarea, spune Ross: „Ar trebui Germania să plătească și mai mult?”

Modelul Meloni?

Totuși, expertul în Franța nu anticipează sfârșitul cooperării franco-germane. În opinia sa, situația ar putea evolua similar cu cea din Italia, în cazul premierului de dreapta Giorgia Meloni.

„Înainte de victoria sa electorală din 2022, presa europeană scria că fascismul bate la ușa Italiei. După preluarea puterii însă, Meloni a devenit relativ rapid un partener atât la nivel european, cât și bilateral, pe care Friedrich Merz l-a descris drept un partener strategic.”

„Desigur, va exista o anumită pierdere de încredere și vor apărea numeroase fricțiuni”, conchide Ross, „însă nu va fi situația în care totul se destramă dacă un candidat al RN va câștiga efectiv alegerile.”