O nouă perspectivă asupra artei recente

"Arta actuală joacă un rol redus în societatea românească, pentru că instituțiile existente nu sunt active, se complac în ghetouri auto-suficiente, fie în estetismul spiritualist și culturalist, fie în pseudo-protestul tehnocrat", a explicat Erwin Kessler, istoric de artă și filosof român, pentru DW. "Ambele tabere ramân irelevante pentru o societate extrem de activă, care are nevoie de platforme reale de întâlnire, de confruntare." Muzeul de Artă Recentă (MARe), care se deschide marți (9 octombrie) la Bucuresti, își propune să ofere o astfel de platformă, a spus directorul MARe, Erwin Kessler. El a subliniat că e vorba de primul muzeu privat înființat în România în ultimii aproape 100  de ani, și totodată primul din ultimele decenii care nu e instalat într-o clădire preexistentă: "Clădirea MARe a fost construită exclusiv pentru muzeul MARe, conceptul arhitectural fiind o reflectare a conceptului curatorial. MARe deține toate echipamentele și dotările muzeografice pe care le impun muzeele timpului nostru." Muzeul are cinci niveluri și cuprinde un labirint de coridoare și de încăperi, "pentru a încuraja și a spori gradul de intimitate dintre vizitatori și lucrările de artă", a anunțat muzeul într-un comunicat de presă înainte de deschidere.

Muzeul e finanțat de Fundația MARe, înființată în 2015, iar în curând va fi susținut și de o serie de parteneri și de sponsori internaționali și corporativi. 

Memoria locului în care a fost ridicată noua cladire are o legatură strânsă cu istoria sumbră a dictaturii comuniste. Clădirea originală, concepută ca vilă privată în 1939 de către arhitectul Octav Doicescu, a fost reședința temporară a Anei Pauker, în perioada în care a ocupat funcția de ministru de externe. Mai târziu, Ceaușescu și-a construit reședinta la doar câteva minute distanță. Arhitecții de la Youssef Tohme Architects and Associates (YTAA) au avut sarcina dificilă de a salva memoria locului, păstrând inclusiv buncărul din subsol, și de a crea, în același timp, o clădire modernă cu o identitate proprie.   

Ce înseamnă conceptul de "artă recentă" pentru noul muzeu? "Cronologic, arta recentă prezentată în colecția permanentă MARe pornește de la mijlocul anilor 60, atunci când regimul comunist local renunță la dogma realismului socialist în cultură și introduce noul concept al diversității stilistice", a explicat Erwin Kessler. "Din acel moment, arta locală devine una recentă, care ignoră tradiția și avangarda interbelică autohtonă, dar și paradigma sovietică realist-socialistă. Tipologic, MARe prezintă în colecția permanentă arta permisă și încurajată de către regim, sub umbrela diversității stilistice, și prin racordarea la fluxurile ideatice și tehnice occidentale. Combinația de libertate controlată și de intensificare a căutărilor stilistice (cu accent pe relația dintre artă și știință, artă și societate, artă și consum, artă și pământ, ca în "land art") va marca întreaga producție artistică românească până la ora actuală."  

Primele direcții de înnoire de după renunțarea la canonul internaționalist-sovietic al realismului socialist "țin de o aspirație spre fuziunea artei cu știința, cu producția, cu tehnologia, cu inovația - lucru vizibil în lucrările neo-constructiviștilor și reprezentanților artei concrete, de la grupul Sigma din Timișoara la Diet Sayler, Pavel Ilie sau Stefan Sevastre. Tot atunci se produce o intensificare a reflectării elementelor naționale în artă, de la mitologii arhaice la motive decorative populare. Transformarea lui Ion Țuculescu într-un erou cultural, începută chiar în anul 1965, este paradigmatică - influența lui a marcat profund opera artiștilor timpului, de la Andrei Cădere la Horia Bernea, Doru Bucur sau Gheorghe Berindei", a relatat Erwin Kessler. "Ulterior, arta cu aspirații scientiste se stinge treptat, confruntată cu lipsurile tot mai acute de pe parcursul anilor 80. Totodata, apropiată periculos de mult de noul limbaj cultural propagandistic al protocronismului oficial (care susținea preeminența culturală a românilor în varii domenii), noua tendință simbolic-religioasă în arta românească, neo-ortodoxismul (cu diverse denumiri, de la neo-bizantinism la post-bizantinism) înglobează treptat figuri centrale ale artei românești, inclusiv pe cele care altădată reprezentau orientarea scientistă. Simptomatic, în 1985 este înființat grupul Prolog, lider incontestabil al direcției neo-ortodoxiste, sub mentoratul lui Paul Gherasim. Printre fondatorii grupului se numără și Constantin Flondor, anterior pilon al grupului neo-constructivist Sigma."

Erwin Kessler a caracterizat anii 90 ca "ani de derivă ai breslei artistice, care, fără sprijinul statului și regimului comunist (care asista social și profesional artiștii în deceniile anterioare) își caută noi repere." Potrivit directorului MARe, cea mai contestatară mișcare între anii 90 și 2000 a fost "grupul neo-dada/neo-pop" Rostopasca. Membrii acestuia "au corodat rapid modelele influente în arta timpului, sarcasmul lor fiind decapant atât pentru spiritualismul deja oficial al artei neo-ortodoxiste, cât și pentru tehnocrația instaurată de arta de orientare socială, neo-conceptualistă". În jurul anului 2010, "arta, alături de întreaga societate românească, trăiește șocul consumismului, care înlocuiește, treptat, trauma comunismului. Arta lifestyle a anilor din urmă este echidistantă între critică și decorativitate, între street art și reviste glossy", a explicat Erwin Kessler.

Aceste tendințe și teme contrastante sunt reprezentate în colecția permanentă MARe. Cu toate că muzeul e dedicat artei românești, în fiecare an vor fi invitați trei artiști internaționali renumiți. Din 9 octombrie până pe 28 ianuarie 2019 va fi prezentată expoziția "MEN" a artistului canadian Jeff Wall, cunoscut pentru fotografiile sale de mari dimensiuni.