Manipularea prin presă, plătită de contribuabili

Un proiect de lege trimis Guvernului în ultimele zile ale anului 2022 de către Autoritatea Electorală Permanentă (AEP) prevede ca partidele care primesc subvenție de la bugetul de stat să nu cheltuiasă mai mult de 30% pentru presă și propagandă. Donațiile pe care partidele pot să le primească de la o persoană fizică sau juridică într-un an sunt generoase, anume până la 100 de salarii minime brute în cazul persoaneleor fizice (aprox. 60.000 de euro), respectiv până la 300 de salarii minime brute în cazul persoanelor juridice (aprox 180.000 de euro). Partidele politice pot încheia contracte de împrumut cu persoane fizice, angajându-se să restituie banii în cel mult 5 ani. Sumele nu sunt de ici de colo. Potrivit proiectului AEP, toate contractele partidelor pentru propaganda prin presă și toate donațiile sponsorilor trebuie să devină publice. Secretomania de până acum în ceea ce privește cheltuirea subvențiilor de la buget de către partide pentru propaganda prin presă trebuie să înceteze.

Am scăpat de MCV. Ce facem cu politizarea presei?

Partidele parlamentare sunt puse în situația de a-și tăia singure craca de sub picioare după ce proiectul va fi asumat de Guvern și va ajunge în Parlament. „Voi susține orice demers care să asigure independența presei din România. Transparența finanțării publice și întărirea integrității în domeniul finanțării politice sunt elemente importante în politica liberală“, a declarat premierul Nicolae Ciucă pentru Europa Liberă.

Însă întrebarea de fond este următoarea: De ce nu a pornit de la Guvern acest angajament, măcar în ceasul al doisprezecelea, când ridicarea MCV încă era incertă? Executivul nu a făcut acest pas nici după ce Comisia Europeană a anunțat că recomandă ridicarea Mecanismului de Cooperare și Verificare, precizând însă că accesul la fondurile europene va fi condiționat de respectarea unor valori fundamentale precum independența Justiției și libertatea presei.

Politicienii s-au culcat pe o ureche, considerând că ridicarea MCV este o reușită a guvernului Ciucă. Nici pe departe. Lupta împotriva corupției a fost în 2022 mult mai puțin eficientă decât, de pildă, în perioada în care parchetul DNA a fost condus de Laura Codruța Kövesi, care a trimis la închisoare nume grele de politicieni și rechini din lumea afacerilor murdare.

Norocul de a profita de un context favorabil

Cinic vorbind, raportul pozitiv al Comisiei Europene a fost rezultatul comportamentului neechivoc al României față de războiul Rusiei împotriva Ucrainei și criza refugiaților. Nici o treabă cu independența sistemului judiciar, mai ales după ce Cătălin Predoiu, Parlamentul și președintele Iohannis au finalizat, aprobat și promulgat cele trei legi ale Justiției, mai mult decât controversate. Altfel spus, am avut încă o dată norocul de a profita de un context favorabil, din păcate tragic, cu temele nefăcute. Păstrând proporțiile, la fel au stat lucrurile și în cazul negocierilor făcute pe picior pentru aderarea la Uniunea Europeană. Multe capitole, pe care state precum Polonia sau Ungaria le-au negociat la sânge, România le-a bifat fără să clipească. Cel mai important privește politica agricolă.

Contribuabilii care plătesc pentru a fi mințiți

La mijlocul lunii septembrie, Comisia Europeană a adoptat noua lege europeană privind libertatea presei în UE, care stabilește noi reguli pentru alocarea publicității de stat în mass-media, astfel încât aceasta să fie transparentă și nediscriminatorie. Exact lipsa de transparență a guvernat campaniile electorale prezidențiale din 2019 ale lui Iohannis și Dăncilă și pe cele parlamentare din 2020 ale principalelor partide.

Banii pentru partide din subvențiile de la bugetul de stat sunt cheltuiți în cea mai mare parte pe propaganda prin mass-media. Aparițiile frecvente ale unor politicieni la televiziunile plătite de partide din banii contribuabililor sunt o formă de publicitate mascată, moderatorii având grijă să le arunce mingea la fileu. Cine are discernământ citește ce se ascunde în spatele cuvintelor sforăitoare, al populismului deșănțat, al minciunilor sfruntate. Dar cine nu are cade pradă manipulării de către personajele politice. Este tocmai masa de manevră care le plătește politicienilor publicitatea pentru a fi mințită.

Potrivit datelor furnizate de Autoritatea Electorală Permanentă, în prima jumătate a anului trecut partidele au primit subvenții de la bugetul de stat în valoare de 24,9 milioane de euro, din care cei mai mulți bani au fost cheltuiți pe propagandă. PSD a plătit trusturilor de presă, în special ale mogulilor, 5,3 milioane de euro, reprezentând două treimi din subvențiile de la stat, iar PNL 3,6 milioane, însumând același procent.

Presa inventează, pe bani, prezidențiabili

În 2024 vor fi patru rânduri de alegeri: locale, parlamentare, europarlamentare și prezidențiale. Iată că jocurile se fac încă de pe acum, și cum altfel decât cu bani de la buget care ajung în buzunarele mogulilor. Piața prezidențiabililor e mai goală ca niciodată. Numele vehiculate de presă sunt perdante înainte de a-și anunța candidatura. Dar presa lucrează: tatonează, experimentează, anunță posibili candidați care nu au nici gând să se afunde în zloata politicii dâmbovițene, cum ar fi șeful Parchetului European Laura Codruța Kövesi. Deși fosta șefă a DNA a exclus categoric intenția de a candida pentru funcția supremă în stat, trusturile mogulilor o plasează vehement pe lista scurtă a prezidențiabililor. E o strategie de a induce în rândul maselor ideea că Kövesi poate sări oricând dintr-o barcă în alta fără scrupule.

Cert e că în momentul de față nu avem nici măcar profilul unui prezidențiabil, darămite un nume. Este rizibil ca președintele PSD Marcel Ciolacu să se înscrie în cursă, oricât de deșănțată campanie electorală îi fac încă de pe acum Antena 3 și RTV. Ar avea cel puțin aceeași soartă, dacă nu mai crudă, decât Viorica Dăncilă. Este, la fel, rizibil și imoral ca șeful Guvernului și al PNL, generalul Nicolae Ciucă, să ia startul pentru Cotroceni, oricât de mult e trecut sub tăcere dosarul de plagiat de către unele televiziuni. Mai mult, PNL trebuie mai întâi să se reformeze radical înainte de a pronunța numele unui candidat.

Pentru fi sau a nu fi președinte, parlamentar sau primar stă în ochii și timpanele presei corupte care întinde amândouă mâinile pentru a primi bani de la stat prin pușculița partidelor. Limitarea la 30% a fondurilor de la buget pe care partidele pot să le cheltuiască pentru propaganda prin presă e oricum mult prea generoasă. Munca de teren a personajelor politice, tot pe bani publici, ar fi mai benefică și mai cinstită pentru alegători. În felul acesta, sportul național al manipulării prin ecranul televizorului ar putea să se reducă, încet-încet, la o limită rezonabilă.