Manfred Weber vrea să conducă următoarea Comisie Europeană | Europa | DW | 08.11.2018
  1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages

Europa

Manfred Weber vrea să conducă următoarea Comisie Europeană

Manfred Weber, bavarez şi membru al formaţiunii conservatoare CSU, a intrat în cursa pentru şefia viitoarei Comisii Europene. Are el şanse să-i succeadă lui Jean-Claude Juncker?

Kongress der EVP in Helsinki Manfred Weber (Getty Images/AFP/M. Ulander)

Manfred Weber

Manfred Weber a reuşit să se impună. El este candidatul de frunte al partidului Popular European pentru alegerile europarlamentare din mai 2019. Astfel, el revendică şi preşedinţia Comisiei Europene de la Bruxelles. Joi el a câştigat votul decisiv din partea congresului formaţiunii desfăşurat la Helsinki în faţa singurului său contracandidat, finlandezul Alexander Stubb.

Preşedinţia celui mai mare grup parlamentar din Parlamentul European a fost preluată de Manfred Weber în 2014. El este considerat un om al echilibrului, care reuşeşte să ţină în frâu fără stridenţe verbale tabăra conservatoare. Spectrul celor 219 de eurodeputaţi este foarte divers, de la populiştii de dreapta ungari, până la liberalii belgieni. Weber se delimitează câteodată cu linia sa net pro-europeană chiar şi de propria sa formaţiune CSU din Bavaria. De aceea, aceasta a şi refuzat să-l desemneze candidat de frunte la ultimele alegeri europarlamentare, cele din 2014. În chestiunea spinoasă a migraţiei, el a oscilat cu pricepere între poziţia cancelarei germane, Angela Merkel, preşedintă a CDU, şi linia preşedintelui CSU, Horst Seehofer, care este şi ministru de Interne în cabinetul de la Berlin. De asemenea, Manfred Weber i-a menţinut în grupul parlamentar al PPE pe cei 11 eurodeputaţi ai formaţiunii FIDESZ din Ungaria, în ciuda criticilor vehemente exprimate de mai multe tabere.

În formaţiunea bavareză CSU, Weber, de confesiune romano-catolică, este bine ancorat. El a reuşit de asemenea să obţină sprijinul cancelarei Merkel pentru candidatura sa. Dacă şefa executivului de la Berlin nu l-ar sprijini, şansele lui Weber de a câştiga alegerile europarlamentare şi deveni, la capătul unei proceduri complicate, viitorul preşedinte al Comisiei Europene ar fi egale cu zero. Aparent, şefa guvenului german şi preşedintele Franţei au convenit ca un german să preia anul viitor conducerea aparatului administrativ al UE şi un francez preşedinţia Băncii Centrale Europene. Oficial, Merkel nu discută despre chestiuni de personal de la Bruxelles.

Merkel pentru Weber

La fel ca numeroşi alţi politicieni ai UE, Manfred Weber se confruntă cu următoarea problemă: în afara celor activi pe scena politică de la Bruxelles şi a alegătorilor din circumscripţia sa electorală din Bavaria, mai nimeni nu-l cunoaşte în Germania, Finlanda sau Cipru. Numeroşi reprezentanţi ai statelor mai mici din UE se îndoiesc de asemenea, făcând abstracţie de persoana Manfred Weber, că este nimerit să preia un german conducerea Comisiei Europene. Cel mai mare stat membru, care are şi cea mai mare contribuţie la bugetul UE, ar putea fi perceput prea dominant de către statele mai mici. Comisia Europeană nu a mai fost condusă de un german din anul 1967. Acest preşedinte de odinioară a fost Walter Hallstein iar el a renunţat la o a doua candidatură la presiunile Franţei. De asemenea nu se ştie cum va reacţiona guvernul populist de coaliţie din Italia la un candidat german. Nu trebuie uitat că atât Lega, de dreapta, cât şi mişcarea de stânga 5 Stele atribuie Germaniei şi Angelei Merkel vina pentru toate crizele cu care se confruntă UE.

Manfred Weber a făcut carieră în partidul regional bavarez CSU. El a fost mai întâi lider al organizaţiei de tineret a CDU/CSU şi apoi deputat în Parlamentul regional. În 1996, după terminarea studiilor, a înfiinţat o firmă de consultanță în domeniul tehnicii de mediu pe care o conduce în continuare, potrivit paginii sale de web. În 2004 a obţinut primul său mandat de eurodeputat, după o scurtă şedere în Parlamentul regional de la München. I-a trebuit un timp pentru a se familiariza cu procedurile din Parlamentul European. Dar apoi s-a afirmat ca specialist în chestiuni de politică internă în interiorul grupului PPE, pe care a ajuns ulterior să-l şi conducă. Weber nu a ocupat însă niciodată un post guvernamental sau de conducător de instituţie. De aceea, criticii săi subliniază de câte ori au ocazia că ultimii şefi ai Comisiei Europene, Juncker, Barroso şi Prodi au fost cu toţii premieri, fiind implicit cunoscători ai procedurilor din Consiliul European, organul guvernelor din statele membre.

Mai e cale lungă

Faptul că Weber a fost ales candidat de frunte al PPE la viitoarele alegeri europarlamentare nu înseamnă că el va ajunge automat în fruntea Comisiei UE. Componenţa viitorului Parlament European, care va fi aleasă la finele lunii mai a anului viitor, este foarte incertă, din cauza ascensiunii populiştilor de dreapta în întreaga Europă. Probabil că laburiştii şi conservatorii nu vor mai reuşi să formeze o coaliţie majoritară ca până acum. Va fi nevoie de o a treia forţă şi este posibil ca aceasta să sprijine un cu totul alt candidat. Social-democraţii germani au declarat deja că nu-l vor vota pe Manfred Weber în cazul în care acesta va dori să devină preşedinte al Comisiei Europene.

De asemenea nu este clar cum se va comporta partidul preşedintelui Franţei, Emmanuel Macron, "En Marche", în viitorul Parlament European. Macron a insistat că nu este permis un automatism între o candidatură de vârf şi preşedinţia Comisiei de la Bruxelles. Dreptul de a propune persoana care să conducă Comisia aparţine în continuare şefilor de stat şi de guvern europeni. Astfel, Manfred Weber se află la începutul unei campanii electorale foarte lungi şi cu finalitate incertă. Iar şansele sale să-l moştenească pe preşedintele de până acum al Comisiei, Jean-Claude Juncker, care a fost premier al Luxemburgului vreme de 20 de ani şi care vorbeşte fluent patru limbi, sunt relativ modeste. Este posibil să i se propună în cele din urmă o altă funcţie de vârf, ca premiu de consolare. De exemplu, preşedinte al Parlamentului European.