Oamenii despărțiți de răul politic și istoric

Evenimentul se încadrează în programul „European Cinema Nights”, desfășurat în mai multe țări europene. În Moldova proiecțiile au loc la Muzeul de Istorie al orașului Chișinău – partenerul Telefilm Chișinău.

E un loc special – Turnul de Apă, ridicat după un proiect al arhitectului Alexandru Bernardazzi, la sfârșitul secolului XIX. Înalt de 22 de metri, situat în zona veche a urbei, lângă Universitatea de stat. Din 1971 Turnul a devenit sediul Muzeului de Istorie al orașului – director Valeria Suruceanu.

Chișinăul nu are prea multe clădiri de patrimoniu, Turnul de Apă este unul dintre puținele edificii care au supraviețuit în urma celui de-al Doilea Război Mondial, cutremurelor și demolărilor sovietice. În anii independenței, după renovare, Turnul de Apă găzduiește evenimente culturale cu șic: expoziții, conferințe, lansări de carte, concerte de cameră.

„Seri de film la înălțime”, genericul evenimentului, nu e doar o expresie la figurat, ci și la propriu. Muzeul are ascensor, dar ca să ajungă în sala de proiecții, la cel mai de sus etaj, cinefilii temerari au de urcat o scară de fier forjat, spiralată, foarte îngustă. Seamănă cu treptele unui donjon medieval. Nu e un exercițiu la îndemâna oricui.

Oamenii lacuștri din „Malurile”

Miercuri, 7 decembrie, în Turnul de Apă s-a difuzat filmul „Malurile” – regie Lucia Tăut, producător Mircea Surdu. E vorba de malurile Nistrului, o frontieră naturală dar și politică, din voia Moscovei.

Știm că Transnistria e un teritoriul ostil, separatist, necontrolat de Republica Moldova. Însă dincolo de discursuri politice, embargouri, incidente, depozite de muniții, soldați ruși și transnistreni care păzesc intrarea în regiune aidoma unor cerberi, există viața unor oameni, români-moldoveni, sunt frustrările familiilor de pe cele două maluri, pe care autorii documentarului îi prind în obiectivul camerei de luat vederi.

Două sate, Vadul Rașcov, pe malul basarabean, și Rașcov, pe cel transnistrean, înstrăinate de ape și decizii politice. Pandemia, perioada filmării, a adăugat noi pretexte pentru așa-zisele autorități transnistrene.

Oamenii trăiesc lacustru, se strigă unii pe alții de pe un mal pe altul. Schimbă vești despre rude, întâmplări, preocupări cotidiene. Apa e mare și lată, vorbele nu se aud bine, vântul, ecoul le deformează înțelesurile.

La fel a fost și cu românii de pe cele două maluri ale Prutului, în anii ocupației sovietice, când sătenii, rudele cele mai apropiate, nu se puteau vizita. După destrămarea URSS-ului, fenomenul înstrăinării s-a mutat mai spre est, pe malurile Nistrului, despărțite în urma războiului din Transnistria, din 1992, provocat de Rusia pentru a stăvili mersul Republicii Moldova spre România și spre Europa.

Azi, tehnologiile moderne îndulcesc oarecum distanța impusă. Moldovenii se duc la Nistru, își fac semne cu mâna și vorbesc la telefon. Au și Internet. Se pot vedea pe monitor, „în direct”, la tot felul de munci prin ogradă sau la bucătărie.

Folosesc barca, precum noi, ceilalți, automobilul. Își transmit pachete cu dulciuri, roșii, butelii de vin, electrocasnice. Femeile își spală rufele la gârlă, într-o cadă de piatră, la izvor – și le „ghilesc”, se spune în Moldova.

Imaginile sunt de un pitoresc încântător. Nistrul, luncile, stâncile, ulițele satului – peisaje filmate vara, când totul e înecat în verdeață – te fascinează. Dacă ai putea face abstracție de răul politic și istoric, ai zice că e raiul pe pământ.

Naratorii din „Malurile”

Autorii documentarului s-au concentrat pe familia Ana și Vasile Manea din Vadul Rașcov, care au o fiică măritată pe malul stâng. Soții Manea povestesc cum a fost viața la ei înainte și cum e acum, sub duble restricții, politice și sanitare. În sat erau cândva mulți evrei. Nu mai sunt. Satul păstrează un vechi cimitir evreiesc care își profilează de departe pietrele funerare.

O altă familie din Vadul Rașcov (nu i-am reținut numele) e mai tânără. Femeia, gravidă, merge cu fiica ei, Maria, de 10 ani, la prășit porumbul, în zori, pe răcoare. Mama, până la sfârșitul filmului, va naște un băiețel, Marius. Sunt resemnați.

Mai puțin resemnat e nea Sașa Crijanovski din Rașcov. Monologul acestui bătrân barcagiu a fost filmat la mijlocul râului, acolo unde grănicerii transnistreni le-au permis să vorbească, fără a încălca nu știu ce legi. Nea Sașa, cu fața brăzdată de încercările vieții, spune că oamenii vor să fie liberi, e dreptul lor. „Să nu-mi spună mie unde să merg, cu cine să mă întâlnesc, nu e normal să cer voie unui șef de undeva de la Tiraspol să mă lase să-mi văd prietenii din Vadul Rașcov, să mă duc la târg, să beau un pahar de vin cu ei.”

O fostă profesoară, Valentina, sora regretatului poet Dumitru Matcovschi, unul din „tribunii” renașterii basarabene de la începutul anilor ‘90, născut la Vadul Rașcov, deapănă istoria recentă a conviețuirii celor două maluri: crearea la 12 octombrie 1924 a Republicii Autonome Moldovenești staliniste, apoi, la 2 august 1940, după anexarea Basarabiei, apariția RSS Moldovenești... Vorbește pe un ton alb, constatativ, nu dă note, nu blamează, regretă că satul se golește de oameni, deși locurile sunt atât de frumoase.

Zbor peste maluri

„O cronică cinematografică a neamului nostru”, a spus scriitorul Vladimir Beșleagă despre filmul realizat de Lucia Tăut și Mircea Surdu. „Serile de film la înălțime” au debutat cu documentarul „Zbor”, inspirat din viața și opera acestui adevărat patriarh al literaturii române, născut pe partea stângă a Nistrului. Vladimir Beșleagă, un mare scriitor și o conștiință morală a Basarabiei, reunește oamenii și malurile, împotriva răului politic și istoric.