Mai mult decît un proces militar

Ce ar trebui să însemne extinderea Alianţei Nord-Atlantice? O întrebare care, în această dimineaţă, în care NATO ”înghite” şapte noi membri, îşi caută răspunsul în paginile cotidianului DARMSTÄDTER ECHO. Dincolo de redislocarea trupelor americane, dincolo de cooperarea militară, contează, în balanţa securităţii colective,şi alte dimensiuni: diplomaţia preventivă, factorii economici, sociali şi culturali, dezarmarea şi controlul arsenalelor. Se impune, aşadar, constituirea unei alianţe a tuturor resurselor şi conceptelor, scrie ziarul din Darmstadt. La Bruxelles, DE STANDAARD comentează pe aceeaşi temă, argumentînd psiho-istoric evenimentul de astăzi: pentru statele din Europa Centrală şi de Est, intrarea în NATO reprezintă singura garanţie de securitate, pentru că Statele Unite sunt singura garanţie de securitate; Rusia are un viitor greu de anticipat în vreme ce Uniunea Europeană nu a lăsat, în fosta Iugoslavie, o impresie prea bună.

Că Uniunea Europeană are probleme de credibilitate constată, într-un alt context, însă, DIE PRESSE, din Viena. Euforie, speranţe, consens – astfel sunt întîmpinate mai toate reuniunile europene la vîrf. Aşa a fost şi cazul summitului de săptămîna trecut. Nici măcar incidentele tragice de la Madrid nu pot fi o garanţie a depăşirii, de către liderii europeni, a stadiului de promisiuni. Despre summitul de primăvară vorbeşte şi FINANCIAL TIMES DEUTSCHLAND, care a observat relaxarea participanţilor după ce Spania şi Polonia au dat semnale că renunţă la a mai bloca proiectul de Constituţie. Dar termenul vehiculat – mijlocul lunii iunie, înainte de sfîrşitul mandatului irlandez la Preşedinţia UE – este o iluzie. Mai ales că pînă atunci se schimbă geografia politică a Poloniei. Ce va urma la Varşovia, după demisia premierului Leszek Miller (la 2 mai), nu este prea clar. Cancelarul federal Gerhard Schröder a observat că, la Bruxelles, Europa a demonstrat că dacă se doreşte, se pot face progrese. Europa doreşte dar, se întreabă ediţia germană a ziarului oamenilor de afaceri, vrea şi Polonia? Despre care Polonie – din perspectiva crizei guvernamentale de acolo – scrie şi STUTTGARTER NACHRICHTEN: dezertările transformă partidul social-democrat al premierului Miller într-un fel de pension al foştilor funcţionari ai partidului comunist. În contextul social şi economic din Polonia, cu un şomaj de peste 20% şi o corupţie în plină expansiune, demisia lui Miller era anticipabilă.

Dacă polonezii nu-l mai doresc pe Miller, francezii s-au săturat de Jacques Chirac, constată BERNER ZEITUNG. Căci preşedintele – care, de fapt, dictează stilul de guvernare al cabinetului Raffarin (al cărui şef este mai mult un soldat disciplinat decît un premier) - este, în opinia cotidianului elveţian, adevăratul înfrînt în alegerile regionale franceze. TAGES-ANZEIGER din Zürich consideră că politica reformistă, liberală, a Executivului de la Paris, a fost sancţionată ca fiind anti-socială. Chirac va fi obligat să opereze modificări radicale. Tot alegeri – în Afghanistan: au fost amînate; ceea ce, observă FINANCIAL TIMES DEUTSCHLAND, reprezintă o deziluzie pentru toţi aceia ce sperau într-o democratizare rapidă. Publicaţia care apare la Hamburg este convinsă că nici la noul termen – septembrie - nu vor exista toate structurile democratice. Dar a aştepta pînă cînd cadrul democratic va fi perfecţionat ar fi o imensă greşeală, căci Afghanistanului nu i se pot impune reguli şi şabloane occidentale.

În fine, o temă de actualitate germană: disputa cu privire la lungimea săptămînii de lucru. Serviciile publice ar trebui, conform dreptei conservatoare germane, să treacă la săptămîna de 42 de ore, dînd, astfel, exemplu întregii economii. Doar că, observă HANDELSBLATT, din Düsseldorf, demersul partidelor creştine dovedeşte, acum, incoerenţa politicii lor, pentru că, într-un trecut nu foarte îndepărtat, au blocat propuneri venite dinspre stînga parlamentarăă care ar fi asigurat un echilibru între prelungirea programului de lucru şi drepturile salariaţilor.