Lupta pentru libertatea de expresie

Evident, nu toţi cei 170 de milioane de pakistanezi au ieşit în stradă spre a protesta împotriva unui concurs de caricaturi şi desene înfăţişându-l pe profet, concurs propus de un user al reţelei Facebook. Dar masiva reactie din lumea islamica are darul sa dea de gandit.

La fel de evident este că nu orice desen merită privit cu luare aminte. Există din păcate destule caricaturi pe orice temă nu doar lipsite de umor, ci şi de un minim bun simţ, al căror prost-gust frizează nesimţirea crasă.

În ce mă priveşte, nu agreez defel nici blasfemia, nici insulta, adesea gratuită, menită să-i ofenseze pe credincioşii ori pe fondatorii oricărei religii.

Dar chestiunea caricaturilor înfăţişându-l pe profet depăşeşte net sfera judecăţilor de valoare estetice, religioase sau morale. E vorba, odată în plus, nu doar de probleme politice acute, de libertatea de opinie şi de cea de expresie, ci de însăşi raţiunea de a fi a lumii libere. la mijloc sunt acele valori fundamntale, precum dreptul la opinie, detestate virulent de orice tip de totalitarism, valori al căror refuz a iscat ceea ce Samuel Huntington a numit cândva "ciocnirea civilizaţiilor" şi e, de fapt, o sângeroasă revoluţie globală împotriva modernităţii.

În conştiinţa lumii libere stăruie, nu întâmplător, memoria protestelor violente iscate în 2005 de caricaturile daneze. Departe de a fi de domeniul trecutului, plutesc în continuare, asupra celor mai diverşi scriitori şi artişti, ameninţările cu moartea, proferate bunăoară contra autorului Verstelor Satanice, prozatorul britanic Salman Rushdie. Vie e şi amintirea tentativelor de asasinat, a incendierilor de ambasade, a boicotării celor mai diverse produse occidentale, şi, mai ales, uciderea sălbatică, de către un terorist islamist, a regizorului olandez Theo Van Gogh.

Or, în faţa intenselor campanii islamiste menite să obţină restrângerea progresivă şi, în cele din urmă anularea libertăţii de expresie de care se bucură societăţile deschise, lumea liberă a reacţionat până acum în două moduri distincte şi contradictorii.

Un amplu împăciuitorism i-a determinat pe unii comentatori să ceară vestului să „sufle în iaurt", să rămână cantonat într-o desăvârşită corectitudine politică şi să se abţină de la orice abordare critică a oricărui aspect al religiei islamice.

Această atitudine a prezentat însă neajunsul major de a încuraja islamismul extremist şi de a slăbi coeziunea societăţilor deschise în lupta pentru prezervarea valorii lor fundamentale, care este libertatea de opinie şi expresie.

Chiar dacă religiile constituie într-adevăr domenii extrem de sensibile, ce reclamă în permanenţă responsabilitate maximă din partea celor ce le abordează, pare net mai utilă o atitudine ofensivă, de solidaritate clară şi constantă cu toţi artiştii ameninţaţi.

Fiindcă absenţa unei atari solidarităţi ar conduce inexorabil la condamnarea la moarte a democraţiilor apusene şi, odată cu ele, a civilizaţiei.

Autor. Petre M. Iancu
Redactor: Rodica Binder