Luptă pentru supraviețuire din școli

"Acest odios act de violență trebuie să-i determine pe politicieni să ia în serios dimensiunile brutalității și violenței din societatea noastră și să treacă la fapte", solicită Udo Beckmann, liderul sindicatului german pentru educație . "Școlile sunt lăsate să se descurce singure cu numeroasele lor probleme." 

În orășelul Lünen, din apropiere de Dortmund, un băiat de 15 ani și-a ucis colegul, în vârstă de 14 ani. Nu-i prima crimă comisă de un elev la școală. La 26 aprilie 2002 , un elev de 19 ani a împușcat la Erfurt, în estul Germaniei, 11 profesori, o tânără stagiară, o secretară, doi elevi și un polițist.

În 2006, întreaga Germanie a fost șocată de scrisoarea deschisă a fostei directoare de la școala Rütli din cartierul berlinez Neukölln. Petra Eggebrecht s-a plâns că elevii aruncă cu obiecte în profesori și că există cadre didactice care n-au curajul să intre în anumite clase fără telefonul mobil, pentru a putea să ceară ajutor în caz de urgență.

Pentru asociația profesorilor germani, subiectul nu e nou. Un studiu sociologic al institutului Forsa, inițiat de asociaţie și publicat în noiembrie 2016, a relevat pentru prima dată că violența face parte din viața de zi cu zi a multor școli germane. 45.000 de profesori germani au declarat că au fost supuși unor atacuri fizice în ultimii cinci ani. Nu există o statistică oficială la nivel federal privind violența din școlile germane. Câteva cifre și date sunt reținute de asigurările de sănătate și de accidente, în cazul unor probleme de sănătate masive cauzate de violența din clasă. 

"Crime precum cea din Lünen nu pot fi anticipate, pentru că sunt extrem de rare", spune Bernd Ahrbeck, profesor de pedagogie psihanalitică la International Psychoanalytic University din Berlin. Dar există multe semne care indică evoluția îngrijorătoare a unui elev.

"Majoritatea celor care comit crime la vârsta adolescenței ies în evidență prin comportamentul lor încă în ciclul primar", explică Ahrbeck. "Dacă pericolul pentru propria persoană sau pentru cei din jur e mare, nu-i posibilă participarea copiilor-problemă în orice moment al vieții lor la cursuri normale, alături de colegi. Trebuie să acceptăm acest lucru."

Sistemul școlar german oferă diverse alternative pentru elevii cu tulburări comportamentale. Copiii care au nevoie de o "susținere pedagogică specială" pot urma cursurile unor școli speciale - sau pot învăța, pentru un timp limitat, chiar și de acasă.

Fără ajutorul părinților e însă foarte greu pentru toate instituțiile implicate, inclusiv pentru serviciul de protecție a copilului, explică Udo Beckmann. În multe cazuri, părinții sunt depășiți de situație și nu se descurcă fără ajutorul unui asistent social sau al unui psiholog școlar.

În ultimii ani, munca în școli a devenit tot mai grea, subliniază Beckmann: "Sistemul nostru școlar trebuie să facă față tot mai multor probleme, cu care nu se descurcă singure cadrele didactice." Pe lângă problemele de educație, mulți profesori trebuie să preia chiar și sarcini medicale, "pentru că avem tot mai mulți copii care au nevoie de medicamente". 

Există însă și evoluții pozitive. Între timp, școala Rütli din Berlin a devenit un model în materie de inovație și integrare. În așa-numitul Campus Rütli, există pe lângă școală și două creșe. Până în 2020, urmează să mai fie înființate un atelier de meserii, un centru de cartier, un institut pentru protecția copiilor, un cabinet dentar și un centrul de educație pentru adulți.

Udo Beckmann, care a predat timp de mulți ani la o școală de cartier din Dortmund, cu mulți elevi-problemă, consideră că reformele de la școala Rütli merg în direcția corectă: "De zece ani, politicienii vorbesc despre nevoia de pedagogi sociali, de psihologi școlari și de echipe profesionale mixte care să sprijine școlile." Nici astăzi, școlile nu au parte de suficient personal calificat în aceste domenii. "Suntem încă la început."

Autoare: Astrid Prange (das)