Lipsa vitaminei D și gravitatea bolii Covid-19

Incontestabil, vitamina D joacă un rol peste tot în organismul uman, îndeplinind funcții importante. O deficiență severă de vitamina D, ce se constată începând cu valoarea de 12 nanograme sau mai puțin pe mililitru de sânge, duce la decalcifiere osoasă gravă și dureroasă, numită rahitism la sugari și copii mici și osteomalacie la adulți. Aici se încheie consensul științific. 

Nimeni nu știe exact de câtă vitamină D are nevoie o persoană, ceea ce face complicată și stabilirea unei deficiențe în organism. Din acest motiv sunt luate adesea ca repere mai multe valori limită. Fapt este că vitamina D devine din ce în ce mai populară.

Literatura despre "vitamina soarelui" este în plină expansiune, iar numărul studiilor publicate pe aceeași temă a crescut enorm în ultimii ani. Între timp, vitamina D este asociată nu doar cu un schelet funcțional, ci și cu boli cardiovasculare, diabet de tip 2 și mai multe tipuri de cancer.

Nivelul de vitamina D depinde în principal de lumina soarelui. Când pielea este expusă la suficiente radiații UV, organismul este capabil să producă singur vitamina. Numai aproximativ 10 – 20 la sută din nevoia de vitamina D este acoperită prin consumul de alimente. Inițial, vitamina D pe care o sintetizăm prin radiații solare sau alimente nu este activă biologic. Unele procese metabolice trebuie să aibă loc înainte ca forma biologică activă a vitaminei, așa-numitul calcitriol, să fie format în rinichi și de acolo eliberat în sânge.

În plus, multe organe au receptori la care se conectează în prealabil calcitriolul. Organele folosesc apoi această etapă preliminară pentru a produce calcitriol, care este utilizat pentru nenumărate alte procese din organism.

Această formă de vitamina D reglează eliberarea insulinei, inhibă creșterea tumorilor, stimulează formarea de celule roșii în sânge și supraviețuirea și activitatea macrofagelor, importante pentru sistemul imunitar.

Lipsa vitaminei D și gravitatea bolii Covid-19

O analiză a Universității Hohenheim a stabilit o legătură între deficiența de vitamina D, existența anumitor boli anterioare și o evoluție severă a infecției cu Covid-19. În document se precizează: "Există numeroase indicii că diverse boli netransmisibile (hipertensiune arterială, diabet, boli cardiovasculare, sindrom metabolic) sunt asociate cu niveluri plasmatice scăzute ale vitaminei D. Aceste comorbidități, însoțite adesea de deficiența de vitamina D, cresc riscul evoluției grave a Covid-19".

"Această afirmație este complet corectă", spune Martin Fassnacht, șeful departamentului de endocrinologie la Spitalul Universitar din Würzburg. Cu toate acestea, el precizează că este vorba despre o asociere pură, "o simplă observație că aceste evenimente au loc laolaltă".

Endocrinologul nu este încântat de vâlva stârnită de rolul vitaminei D în organism. Specialistul nu neagă funcțiile importante ale acestei vitamine, dar spune că, până în prezent, studiile făcute pe oameni nu au reușit să demonstreze că vitamina D are puterile de vindecare deseori propagate: "Dacă aruncați o privire mai atentă asupra problemei, speranțele de până acum că administrarea de vitamina D are un efect vindecător, nu s-au confirmat." 

Studii de asociere și de intervenție

Multe studii asupra vitaminei sunt studii de asociere sau observaționale. "Prin definiție, aceste studii nu pot dovedi relația de cauzalitate, indicând doar simple corelații", spune Fassnacht. Medicul încearcă să ilustreze acest lucru cu un exemplu:

"Imaginați-vă două grupuri de persoane în vârstă de 80 de ani. Un grup este activ, face sport. Dacă veți compara acest grup cu un altul dintr-un cămin de vârstnici, diferențele de nivel de vitamina D vor fi dramatice. Inclusiv speranța de viață ar fi foarte diferită." Cu toate acestea, tentativa de a explica diferitele niveluri de formă fizică numai în funcție de vitamina D este insuficientă. "Nivelul de vitamina D măsoară bine cât de bolnav este cineva. Însă nimic mai mult", spune Fassnacht.

Cât de utile sunt preparatele cu vitamina D?

Potrivit medicului Fassnacht, niciunul dintre studiile de intervenție efectuate până în prezent, în care efectul administrării vitaminei D asupra mai multor boli a fost examinat în mod specific, nu a putut confirma studiile de asociere și de laborator anterioare și presupusul efect pozitiv al vitaminei D.

"Dacă este suspectată o infecție cu coronavirus, nivelul de vitamina D al pacientului ar trebui verificat, trecându-se la remedierea imediată a unui eventual deficit de vitamina D", recomandă studiul publicat de Universitatea din Hohenheim.

"În clipa de față sunt în desfășurare studii care încearcă să afle dacă vitamina D ajută în cazul infecției cu Covid-19, dar eu personal mă îndoiesc de acest lucru", spune Fassnacht. Totuși, efectuarea acestor studii are sens. 

"Nu vreau să exclud faptul că există sub-grupuri de persoane care beneficiază de o doză suplimentară de vitamina D", spune el. S-a dovedit că acest lucru este într-adevăr util în cazul unui deficit grav. "Cred foarte puțin în ideea că vitamina D ajută în unele cazuri. Dar, desigur, pot greși."