Leonard Bernstein ar fi împlinit 90 de ani

E regretabil că astăzi nu mai există un muzician atât de înzestrat şi care să trezească – cu atâta pasiune - interesul tinerilor pentru muzica clasică, aşa cum a făcut-o decenii de-a rândul Leonard Bernstein. Celebre sunt emisiunile sale pentru televiziune - „Young People’s Concerts” - realizate de Bernstein între anii 1958 şi 1972 cu concursul orchestrei filarmonice new-york-eze. Carismaticul dirijor american reuşea să explice, pe înţelesul tuturor – tineri şi vârstnici deopotrivă, lucrări şi termeni din muzica universală. Printre compozitorii asupra cărora şi-a oprit atenţia în mod special se numără Beethoven, Mahler şi Sibelius. În 1973 Leonard Bernstein a susţinut şase prelegeri la invitaţia Uniersităţii Harvard sub titlul „The unanswered question” în care a vorbit despre muzică în analogie cu rezultatele cercetărilor lingvistice ale lui Chomsky.

La universitatea Harvard a studiat de altfel tânărul Bernstein pianul şi compoziţia. În 1943 întâmplarea a făcut să-i ţină locul celebrului Bruno Walter, care se îmbolnăvise subit, dirijând orchestra filarmonicii din New York. Concertul a fost transmis la radio în întreaga ţară. A urmat o carieră strălucită alături de mari orchestre la acea vreme la nivel internaţional. Leoanrd Bernstein a fost în perioada 1958 – 1969 director muzical al Filarmonicii New-york-eze, ani de-a rândul dirijor invitat al Wiener Philharmoniker şi al Orchestrei Simfonice Radio din Bavari, - aceasta până la sfârşitul vieţii, în 1990. În 1987 a înfiinţat orchestra internaţională a festivalului din Schleswig-Holstein.

Leonard Bernstein a fost nu doar pianist şi dirijor ci a compus şi o serie de lucrări – între care trei simfonii, sonate şi câteva musicaluri. Cel mai mare succes l-a avut „West Side Story” (Poveste din cartierul de vest) – o poveste de dragoste asemănătoare celei dintre Romeo şi Julieta de Shakespeare, a cărei acţiune a fost plasată în New-York-ul anilor ´50. Premiera a avut loc în septembrie 1957 pe Broadway. Ecranizarea musicalului în 1961 - cu Natalie Wood în rolul principal - a cucerit nu mai puţin de 10 premii Oscar.