Legea electorală: contradicţii şi compromis

Legea pusă în dezbaterea plenului îşi propune să conserve într-o cît mai largă măsură principiul proporţionalităţii: adică numărul de mandate al fiecărui partid să fie direct proporţional cu numărul de voturi primite la nivelul circumscripţiilor judeţene.

Acest principiu este aplicat neîntrerupt încă de la alegerile din 20 mai 1990 şi reformatorii au dorit să renunţe la el, tocmai pentru că aplicarea lui consecventă a dus la fragmentarea scenei politice şi la constituirea unor alianţe instabile. Atmosera tulbure a vieţii politice, certurile nesfîrşite şi înţelegerile făcute la adăpost de privirea opiniei publice au convins lumea că e nevoie de o schimbare.

Schimbarea regulii electorale ar fi pus însă în pericol interesele directe ale membrilor actuali ai celor două Camere. “Nu se poate face o lege electorală care să spună: pleci tu ca să vin eu” a spus la un moment dat deputatul PSD, Anghel Stanciu, exprimînd perfect tipul de realism care a guvernat elaboarea aceste legi. Aşa se explică că am asistat la un compromis, unul definitoriu pentru starea politicii româneşti.

La acest compromis a participat însă şi PLD, care a ţinut totuşi să declare că, în adîncul sufletului, nu a renunţat cu totul la ideile exprimate de preşedintele Traian Băsescu.

Excepţie au făcut PRM şi PC cu argumente şi motivaţii diferite. Opoziţia lor, deşi fără mare succes a avut totuşi meritul, de a pune mai bine în valoare contradicţiile interne ale acestui proiect de lege, care caută să împace două lucruri greu de împăcat. Pe de o parte instituie votul în circumscripţii uninominale şi admite victoria celui mai bine plasat, dar, pe de alta, caută să atenueze efectele acestui vot reîmpărţind mandatele, la nivelul judeţului, după regula proporţionalităţii.

Dar poate cea mai mare contradicţie se trage din aplicarea simultană a votului uninominal, cu pragul electoral.

Deputaţii UDMR, preocupaţi în cel mai înalt grad de aceast aspect, dar şi cei de la PC au arătat că este posibil ca un candidat să obţină 60% din voturi în circumscripţia în care candidează, dar să nu ajungă în Parlament.

Ei au cerut în consecinţă scăderea pragului electoral sau pur şi simplu anularea lui completă, atrăgînd însă obiecţiile partidelor mari îngrijorate de riscul atomizării scenei politice. În ciuda voinţei exprimate deschis de a vota această lege, nimeni nu a ignorat că se găseşte într-o aporie.

În sfîrşit, este simptomatică îndoiala care a fost strecurată asupra acestui proiect de lege chiar mai înainte ca ea să fie votată, întrucît la finalul dezbaterilor generale cineva a spus că e vorba de “un experiment”, unul asupra căruia se va reveni, probabil, după una sau două legislaturi, după ce se vor vedea rezultatele.