La pomul lăudat

Dezamăgirea nu se datorează agravării crizei economice şi financiare ci şi faptului că noua politică americană pare a semăna pe alocuri cu cea veche.

După turneul lui Hillary Clinton la Bruxelles şi Geneva, deşi noua şefă a diplomaţiei americane a uzat de retorica şi gesticulaţia înnoirii, ea nu s-a abătut prea mult de la vechea linie politică a administraţiei Bush observă FRANKFURTER ALLGEMEINE ZEITUNG în articolul de fond publicat pe prima pagină, după o trecere în revistă a principalelor dosare ale diplomaţiei americane: relaţiile cu partenerii europeni, cu Rusia, războiul din Afganistan, protecţia climei, dezarmarea, pericolul terorist.

Cît depsre cursul politicii economice şi financiare a noii administraţii nici acesta nu mai pare ferit de unele riscuri majore pe care le întrevede concret NEUE ZÜRCHER ZEITUNG: obiectivele pe care Obama şi le asumă depăşesc propriile-i puteri, rezistenţa pe care o vor opune grupurile de interese va fi imensă iar averisunea americanilor faţă de orice formă de dirigism de la Washington deşi notorie nu pare a fi serios luată în calcul de noul şef al Casei Alb. Pe scurt :Obama se încumetă la un experiment cu urmări imprevizibile, majorarea impozitelor, sporirea la nesfîrşit a datoriei publice acestea nefiind semnale care să consolideze încrederea în vitalitatea economiei americane.

Bursele se află pe mai departe într-o cădere liberă care s-a accelerat săptămîna trecută, aflîndu-se zadarnic în aşteptarea unei schimbări în bine - conchide cotidianul elveţian citat.

Obama a emis o părere neaşteptată, plină însă de consecinţe: războiul din Afganistan nu poate fi cîştigat dar dialogul cu talibanii moderaţi a devenit plauzibil.Ceea ce - scrie DIE WELT pe prima pagină-constituie o ofertă şi nu expresia unei capitulări şi nici dovada unei slăbiciuni.

Tenativa lui Obama face parte din eforturile de a afla o nouă strategie, de a sta de vorbă cu adversarii şi duşmanii dacă aceştia nu pot fi înfrînţi. Apropierea de Siria corespunde acestui nou mod de gîndire, la fel ca neopozitivismul în relaţiile cu Rusia şi nu în ultimă instanţă, încercarea de a relua dialogul cu Iranul.

În ceea ce priveşte relaţiile noii adminsitraţii americane cu Rusia ele ar corespunde dictatului aşa numitei „Realpolitik” scrie DIE RESSE.

O explicaţie pe cît de surprinzătoare pe atît de verosimilă a cotiturii survenite în politica externă a Americii o furnizează cotidianul NEPSZABADSAG atunci cînd consideră că tocmai criza economică ar fi moaşa noii destinderi.

După conferinţa de dezarmare de la Geneva şi FRANKFURTER RUNDSCHAU este de părere că în politica internaţională adie un vînt nou.

Şi totuşi atentatul din Irlanda de Nord soldat cu moartea a doi militari britanici şi cumplitul atentat de la Bagdad, atestă cît de deschise sunt încă vechile răni.

De aceea BRAUNSCHWEIGER ZEITUNG recomandă calm şi cumpătare şi acestea fiind singurele metode de a menţine pacea. Iar în rîndul populaţiei din Irlanda de Nord, violenţa oricum nu se mai bucură de sprijin opinează THE GUARDIAN.

În Irak unde situaţia este mai puţin complexă şi dramatică decît în Afganistan, recentul atentat de la Bagdad confirmă într-un mod tragic faptul că retragerea militarilor americani ar fi prematură –opinează CORRIERE DELLA SERA.

Deloc premature ci oportune au fost avertismentele (din păcate neluate în seamă) ale unor adversari ai globalizării privind criza actuală – rezultă din întrunirea la Berlin a congresului membrilor reţelei internaţionale ATTAC. Criticii globalizării chiar dacă au dreptate nu dispun de soluţii iar succesul congresului se va lăsa măsurat în funcţie de numărul demonstranţilor care vor ieşi în stradă după ce la începutul verii criza va afecta profund şi Germania, transformînd programul de muncă redus al actualilor muncitori în şomaj îndelungat sau cînd, după alegerile parlamentare, se va pune întrebarea cum pot fi refinanţate uriaşele pachete de ajutor oferite băncilor şi destinate înviorării economiei.

„Amprente gentice româneşti” titrează NEUE ZÜRCHER ZEITUNG un scurt articol referitor la tendinţa autorităţilor italiene de a învinui şi în absenţa unor probe concludente în primul rînd străinii, mai ales „românii” dar mai cu seamă „romii” din ţările balcanice, de săvîrşirea unor delicte grave. Cotidianul elveţian atribuie alimentarea acestor prejudecăţi de către mass media italiană care-i consideră pe românii care trăiesc în „Belpaese”(în număr de un milion) nu doar cea mai mare minoritate etnică ci şi cea mai periculoasă. Potrivit organizaţiei catolice de ajutor umanitar „Caritas” criminalitatea ar fi mai ridicată doar în rîndul imigranţilor ilegali. Reprezentanţi ai minorităţii române care trăieşte în Italia se plîng de creşterea xenofobiei şi de faptul de a fi trataţi de justiţia italiană drept ţapi ispăşitori.