1. Mergi direct la conținut
  2. Mergi direct la meniul principal
  3. Accesează direct mai multe site-uri DW

Klaus Iohannis vizitează, oficial, secuimea

Horațiu Pepine
11 iulie 2017

Președintele Iohannis întreprinde în județele Harghita și Covasna o vizită puțin umitoare, dacă ținem seama de răceala pe care a manifestat-o față de ungurii din România.

https://p.dw.com/p/2gKZi
Președintele României, Klaus Iohannis
Președintele României, Klaus IohannisImagine: picture alliance/dpa/EPA/J. Warnand

Programul președintelui Iohannis conține o mică surpriză. Săptămâna viitoare va face o vizită în județele Harghita și Covasna. Purtătoarea sa de cuvânt a anunțat evenimentul cu oarecare emfază tocmai pentru a sublinia importanța pe care i-o acordă președintele. Pe 18 iulie, de pildă, va participa la o dezbatere amplă cu reprezentanți ai autorităților locale din cele două județe secuiești, în cursul căreia vor fi abordate subiectele de interes major pentru cei din zonă: infrastructură, perspective de dezvoltare, scăderea demografică, riscul pierderii identității etc.

Strict birocratic, o vizită nu se poate întreprinde decât într-un singur județ și nu în două simultan, dar tocmai această particularitate e semnificativă. Fostul primar al Sibiului, etnic sas și membru al unei vechi națiuni istorice transilvane alături de unguri, a fost votat într-o proporție mare de aceștia, cu toate că el nu a manifestat nicio simpatie specială pentru ei. Probabil că această răceală i-a adus în contrapondere mai multe voturi din partea românilor, dar este posibil ca președintele să fi înțeles că este nevoie totuși să se adreseze și maghiarilor în particular. Organizarea unei vizite în județele Harghita și Covasna este o formă implicită de recunoaștere a statutulul etnic distinct al provinciei, ceea ce reprezintă de pe acum un punct câștigat în ochii secuilor. Să ne amintim așa-numitele concedii pe care președintele Băsescu le organizase în secuime și care au avut un succes foarte mare în primul rând prin chiar faptul producerii lor. Am fost puțin uimit atunci că președintele, deși păruse să susțină o variantă de regionalizare care ar fi distrus unitatea etnică a zonei, a fost primit bine și chiar a câștigat simpatia localnicilor. E o lecție, desigur, că dialogul direct este lucrul cel mai important în politică și că o dezbatere față în față, mai ales într-un decor destins, cântărește mai greu decât ”abstracțiunile” transmise pe canale indirecte.

Dar Klaus Iohannis nu urmează doar exemplul fostului președinte, care, între timp, și-o fi consumat deja o parte din capitalul adunat atunci, ci probabil s-a aplecat și asupra unor îndrumări strategice potrivit cărora e bine ca un lider politic să dialogheze cu comunitatea maghiară din România direct, și nu doar prin intermediul UDMR. Este, într-adevăr, o idee bună, de natură să înlăture destule neînțelegeri în ambele sensuri.

Observasem la un moment dat în politica românească o modificare a atitudinii față de unguri, pe fondul răcelii intervenite în relația dintre Washington și regimul conservator de la Budapesta. România a părut tentată să profite de acest fapt și să obțină un ascendent în fața Ungariei, tratându-i în același timp pe ungurii de la noi cu mai multă neglijență. Simțea că o putea face fără să-și atragă reproșuri din partea unui puteri care știa să-și recompenseze colaboratorii fideli din Europa de Est și să-i pedepsească pe cei neloiali. După recentele alegeri prezidențiale din Statele Unite, situația s-a schimbat radical. Președintele Donald Trump a oferit un sprijin moral puternic țărilor conservatoate din estul Europei, Poloniei în primul rând, dar indirect și Ungariei, fiind de menționat mai cu seamă discursul pe care l-a ținut săptămâna trecută în Piața Krasinski de la Varșovia, în cursul căruia a polemizat în subsidiar cu ideologia liberal-progresistă care domină politica de la Berlin și Paris. Dintr-o țară supusă sancțiunilor morale ale Washingtonului, în epoca misiunilor conduse de Victoria Nuland, Ungaria a revenit la statutul de țară respectabilă. Mai arătam că relația româno-maghiară a fost reglată și garantată mereu de americani, ceea ce se verifică și de astă dată, căci a fost destul ca imaginea Budapestei să se schimbe la Washington pentru ca elita politică de la București să redescopere problema ungurilor din România. (Nu e o întâmplare că revirimentul nu se produce sub efectul liberalismului, ci al unui recul conservator, dar subiectul merită o tratare distinctă).

Președintele Iohannis, care s-a ținut departe de Grupul de la Vișegrad, printre altele din dorința de a nu provoca dezaprobarea Berlinului, s-a raliat totuși I3M care are un format mai larg, cuprinzând toate țările foste comuniste, plus Austria și care este axată pe preocupări economice. Această punere împreună a Europei de Est, deocamdată în stadiu pur declarativ, a fost susținută moral de președintele Donald Trump, ceea ce îi obliga și pe români să nu mai stea deoparte, cu atât mai mult cu cât li s-a rezervat, după toate aparențele, un rol important. În debutul discursului său de la Varșovia, președintele Donald Trump a adus mulțumiri militarilor care fuseseră invitați cu tâlc: ”Suntem mândri că au venit pe scenă alături de noi militari americani, polonezi, britanici și români. Le mulțumim, au făcut o treabă grozavă.” Se pare că punerea în scenă a expus, simbolic, punctele de susținere strategică a noii politici americane în Europa.

Prin urmare, dacă României i s-a rezervat un rol în noua ecuație geopolitică, ea se simte firește îndemnată să pună între paranteze vechile presupoziții de ostilitate față de maghiari (camuflate până recent sub chipul avantajos al dezaprobării ”iliberalismului” de la Budapesta) și să dezvolte relații de cooperare mai bune cu toate țările din regiune. Dacă simbolistica de la Varșovia nu ne înșală, România va juca un rol strategic mai important decât Ungaria, dar tocmai ascendentul acesta o obligă în noul context.