Kiev: eforturi diplomatice, pe fondul unor violenţe sporite

În cursul zilei trecute, pe fundalul unor înfruntări tot mai violente, diplomaţia europeană a avansat dificil. Potrivit unor informaţii sumare parvenite de la Kiev, cei trei miniştri de externe, Laurent Fabius, Frank-Walter Steinmeier şi Radoslaw Sikorski negociază cu preşedintele Viktor Ianukovici şi cu liderii opoziţiei o ”foaie de parcurs” pentru reformele politice care ar trebui puse în practică, dar situaţia s-a dovedit mai complicată decât se prevăzuse iniţial şi vizita lor se prelungeşte cu încă o zi. Preşedintele Rusiei, Vladimir Putin, l-a trimis la rândul său la Kiev pe Vladimir Lukin, ca emisar însărcinat să participe la negocieri.

În răstimp, la Bruxelles miniştrii de externe ai ţărilor UE au convenit, după cum a declarat şefa diplomaţiei italiene Emma Bonino, asupra unui acord privind anularea vizelor şi blocarea conturilor demnitarilor ucrainieni responsabili pentru crimele comise în ultimele zile la Kiev. Nimeni nu a furnizat însă o listă a miniştrilor sau comandanţilor militari care ar intra în vizorul acestor sancţiuni. Se poate doar presupune că informaţia reprezintă o formă de presiune asupra preşedintelui Ianukovici însuşi. Mai important pare să fie că UE ia în considerare şi un embargou privind importul de arme, ceea ce trădează temerea că vom asista la o prelungire a conflictului.

Totodată, Consiliul miniştrilor de externe a recomandat ca soluţie politică minimală reforma Constituţiei (reducerea puterii prezidenţiale), alcătuirea unui guvern care să includă figuri ale opoziţiei şi alegeri libere înainte de termen.

La Bucureşti, preşedintele Traian Băsescu anticipa aceste concluzii în cuprinsul unui comunicat: ”Analizând evoluţiile din ultimele 48 de ore, domnul preşedinte Traian Băsescu consideră că singura soluţie de revenire la un parcurs democratic al Ucrainei este satisfacerea integrală a revendicărilor Opoziţiei şi organizarea de alegeri anticipate la toate nivelurile”. Preşedintele a reluat şi apelul din ziua precedentă, cerând lui Victor Ianukovici să nu tragă în insurgenţi şi liderilor opoziţiei, Vitali Klitciko, Arseniy Yatsenyuk şi Oleg Tyahnybok să evite asocierea cu ” elementele radicale violente”.

Dar îngrijorarea firească este dacă politicienii din Opoziţie vor avea forţa reală de a stopa insurgenţa, mai ales în cazul în care vor lăsa impresia că au făcut concesii. Potrivit tuturor relatărilor de la faţa locului, protestatarii au dobândit o mare autonomie faţă de principalele partide de opoziţie, având lideri proprii şi revendicări tot mai radicale de la o zi la alta. Grupurile de insurgenţi bine organizaţi reprezintă se pare nucleul revoltei şi resursele cele mai importante de rezistenţă. Mulţi dintre ei spun că vor continua lupta pe cont propriu, dacă negocierile politice li se vor părea neconvenabile. Partidele principale s-au retras în planul al doilea, lăsând locul acestor grupuri cu organizare paramilitară, solidare în acţiune, dar foarte eterogene ca idei. Fondul comun ar putea fi totuşi un naţionalism tot mai virulent, ca vector de rezistenţă împotriva Rusiei.

Pentru români este uşor de observat că ”Maidan”-ul seamănă în destule privinţe cu ”Piaţa Universităţii”. Au început la fel printr-un protest al studenţilor şi s-au amplificat apoi adunând oameni de categorii diferite. Nici atunci, în 1990, liderii politici din opoziţie, ţărăniştii şi liberalii, deşi bine primiţi, nu controlau situaţia. La o cu totul altă scară, ”Piaţa” avea şi ea naţionaliştii ei, care declamau cu patos ”Doina” lui Mihai Eminescu, după cum avea şi zonele sale promiscue, dar în esenţă era o agora în care se dezbăteau idei politice şi soluţii de viitor, în care se exersa limbajul nou al democraţiei, ca şi rostirea în public. Piaţa Universităţii a fost creuzetul în care s-a cristalizat identitatea democratică şi prooccidentală a societăţii româneşti. Dacă analogia nu este înşelătoare şi dacă revolta ucrainenilor rămâne în principal o mişcare antiautoritară, atunci politicienii care-i acuză pe protestatarii de la Kiev de fascism riscă să nu vadă pădurea de copaci.