Khetane, festivalul nevăzut din ghetoul Clujului | România | DW | 12.08.2022
  1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages
Publicitate

România

Khetane, festivalul nevăzut din ghetoul Clujului

În orașul de 5 stele și multe festivaluri, unul se ține ascuns de ochii clujenilor. În ghetoul din groapa de gunoi de la Pata Rât, Khetane este festivalul pentru romi și din partea lor. Și nu va fi doar cu manele.

Pata Rât, Cluj

Pata Rât, Cluj

„Avem în definiția Clujului toleranța. Fiecare trebuie să se simtă acasă în orașul lui. Nimeni nu este considerat aici străin din cauza originii etnice, a averii pe care o are.” Așa își lăuda primarul Emil Boc orașul, în urmă cu trei ani, într-un interviu pentru Deutsche Welle. „Orașul de cinci stele”, cum este alintat Clujul.

Campus teologic în loc de locuințe sociale

Câteva zeci de familii care trăiau, în centrul Clujului, în locuințe intrate într-un plan de demolare, au fost mutate, în iarna lui 2010, undeva în afara orașului, într-un loc numit Pata. Acolo ajung de obicei lucrurile de care nu mai au nevoie clujenii: este groapa de gunoi a Clujului. Cele aproximativ 350 de persoane strămutate în acel decembrie, dimineața, la ora 7, erau exclusiv de etnie romă. Printre ei, pensionari, oameni bolnavi și copii.

În imaginile păstrate prin arhive din acea zi se văd polițiști cu mape la subraț făcându-și de lucru în jurul unui foc improvizat în mijlocul unui loc viran peste care se întinde o zăpadă murdară și câteva covoare roase. În altele nu se mai vede nimic printre zecile de agenți de poliție locală.

Purtătoarea de cuvânt a primăriei, Oana Buzatu, anunța „un proiect de construcţie de locuinţe sociale şi tineret sub forma unor blocuri, locaţii în care familiile vor fi mutate ulterior“. În cele din urmă, terenul evacuat avea să ajungă, cu titlu gratuit, în posesia Mitropoliei Clujului, care a investit aici, creștinește, într-un campus universitar ecleziastic de circa 4000 de metri pătrați, cu facultate de teologie, mai multe cămine, cantină, spații verzi sau de parcare. „Acordăm acest teren gratuit pentru ca acești studenți care învață la Teologie nu au unde învăța în condiții propice și unde sa fie cazați. Stau în diverse locații din oraș”, explica primarul din epocă al Clujului, Sorin Apostu.

Serbarea din cel mai mare ghetou al Europei

Suntem 12 ani „mai ulterior” iar în Pata Rât locuiesc circa 1500 de romi. Inclusiv familiile strămutate în decembrie 2010 din strada Coastei. Primii au venit aici în anii 60, când s-a născut halda de gunoi. Apoi s-au aciuat evacuații din locuințele retrocedate - și nu au fost puține, la Cluj.

Pata Rât este nu ultimul dar probabil cel mai mare ghetou din Europa. Nu există doar ca un deponeu pentru concetățenii nedoriți în „orașul smart” și împinși centrifugal odată cu îndepărtarea periferiei - adăpost marginal li s-a oferit undeva unde calcă pe și respiră deșeuri toxice, de la gunoaiele menajere ale celor rămași intra muros până la reziduurile unor producători chimici cum ar fi fabrica de medicamente Terapia.

La una dintre marginile cartierului cocoțat pe gunoaie se ridică două coloane verticale de pânză desenată cu grafitti de care a fost legat un banner alb pe care scrie Home Sweet Home. Este poarta de intrare spre locul în care se ferește să ajungă sau despre care nu vrea să vorbească Clujul și unde, în acest weekend, va avea loc cel mai nou venit pe lista festivalurilor organizate în „orașul de 5*”. Lângă TIFF, Untold, Electric Castle și Jazz in the park, Clujul are, din acest weekend, un festival al romilor dar nu doar al lor: Khetane.

În limba romani, khetane înseamnă împreună. Iar festivalul de la Pata Rât este unic prin faptul că, spre deosebire de alte formate de sărbători specifice romilor, nu este doar cu manele ci și despre ele. Deși, la Cluj, la cel mai cunoscut festival de film din partea asta de Europă, s-au cântat manele într-o sală plină în care nu a fost nici un rom. La Khetane se va vorbi despre manele și despre romi dar și cu romi în dezbateri de tip TED, una dedicată esteticii manelelor, alta justiției sociale pe înțelesul locuitorilor din Pata.

Vor fi și expoziții despre istoria romilor în general și a comunității în special, curatoriate de oamenii locului, ne-a explicat Istvan Szakáts, coordonatorul unui proiect media inedit, un radio comunitar realizat cu și pentru oamenii de la Pata. Radio Pata este chiar organizatorul evenimentului din acest weekend. Festivalul, spune Szakáts, are doi vectori, doi filoni de manifestare. „Unul, de afirmat prezență, exprimat identitate și valoare, este un vector de autoîmputernicire și este în mod clar al comunităților din Pata Rât. Al doilea vector, de interacționat cu comunitatea majoritară, pentru a negocia spațiu comunicațional, cultural și prin asta, rol social, leagă Pata de Orașul de Cinstele”.

Neoliberalism pe pită

Istvan Szakáts este artist, curator și producător cultural din Cluj, al cărui „cetățean activ” se declară. La începutul acestui an, iritat de insistențele unor jurnaliști, primarul Emil Boc l-a folosit pe post de înlocuitor de înjurătură: „Vă invit să mergeți alături de Szakáts la o bere. Să meargă Szakáts să facă proiecte. Nu știu cine este, am văzut și eu un nume în presă, nu-l cunosc.”

În presă, numele lui Szakáts apare de fiecare dată când e de criticat o măsură a primăriei. La Pata Rât a ajuns prima oară în decembrie 2010, când cu strămutarea celor din strada Coastei. Și de atunci a găsit constant motive și soluții să le fie aproape oamenilor de aici.

De ce există Pata Rât? Pentru că, explică Szakáts, „Cluj-Napoca e un oraș hardcore neoliberal care produce sărăcie și săraci pe bandă. Pături întregi sărăcesc și sunt propulsați centrifugal pe periferie. Clujul nu are politici sociale de redistribuire egalizatoare. Și nici nu o să aibă. Clujul înseamnă neoliberalism pe pită”.

Pepe, Linda, Rita, Silviu, Mihai, Nicu, Mihalcea sunt doar câțiva dintre oamenii din comunitate care au lucrat la pregătirea festivalului și „care au dat zilnic kilojouli de energie, idei, critici”, cum spune Szakáts.

Alungarea din oraș a expus copiii la abandon școlar, fetele la abuzuri emoționale sau chiar fizice, adulții la șomaj, comunitatea la sărăcie perpetuată și pe toți la segregare. Nu doar că distanța fizică față de orașul propriu-zis le face grea integrarea dar municipalitatea îi ajută să stea izolați, evitând să dezvolte o minimă infrastructură de transport public. Cei care au reușit să își păstreze locurile de muncă merg pe picioare cinci kilometri pentru a lua un mijloc de transport în comun spre oraș.

Sunt și unii care au răzbit să fugă din ghetou. Pepe, Alex Fechete, de exemplu, a făcut eforturi incredibile de autodepășire pentru a pleca din ghetou, fără a se rupe de el. De atunci face tot ce poate să îi învețe și pe alții cum nu trebuie să te lași aprioric condamnat. O face inclusiv contribuind la radioul comunitar Pata dar și la organizarea acestui festival, pe care și l-a dorit pentru că vrea să afle dacă „în orașul de cinci stele nu e loc pentru manele”.

Dacă oamenii nu ajung din Pata Rât în oraș nici pentru necesități primare, cu atât mai puțin pentru cultură, nici cultura orașului nu ajunge la oamenii din Pata Rât. „Sunt nevoi la care festivalul nu răspunde, pentru că îl depășește: dreptul la locuire, sănătate, joburi”, recunoaște Istvan Szakáts. „Mă întreb care festival răspunde la astea, sau dacă ar trebui să nu mai facem festivalul din cauza asta. Sunt în schimb nevoi la care festivalul răspunde: exprimarea identității individuale și colective, coeziune comunitară, demnitate, negocierea unei poziții sociale mai bune.” Așa s-ar spune în limbajul gagiilor. Pentru și dinspre romii lui Alex Fechete din Pata Rât mesajul sună altfel: vor să arate că și cultura lor poate fi mișto. De aceea, porțile sunt deschise și intrarea e liberă, ca să vină cât mai multă lume din orașul de 5*. De ce nu și Emil Boc, primarul care se pozează la toate festivalurile din Cluj?