John Demjanjuk, "auxiliarul" nazist

John Demjanjuk, devenit apatrid după ce i-a fost retrasă cetăţenia americană în 2002 pentru că a minţit în legătură cu trecutul său nazist, riscă închisoarea pe viaţă în cazul în care Justiţia din Germania stabileşte că a fost gardian, în 1943, în lagărul polonez de exterminare de la Sobibor.

Personaj principal pe lista criminalilor de război nazişti a Centrului Simon Wiesenthal, Demjanjuk a fost declarat apt de a fi judecat, atât de justiţia americană, cât şi de cea din Germania. Cu o condiţie. Anume ca sesiunile de audieri să aibă cel mult 90 de minute. Dincolo de audierea lui Demjanjuk, care va dura până miercuri, instanţa intenţionează să audieze 19 din cele 30 de părţi civile, supravieţuitori de la Sobibor sau rude ai celor dispăruţi.

"Auxiliarii"

În jargonul naziştilor, cei asemenea lui Demjanjuk erau "auxiliari" de origine străină. Printre aceşti "auxiliari" înrolaţi în armata nazistă s-au regăsit estoni, letoni, polonezi, ruşi, dar mai ales ucrainieni. SS-ul a recrutat la acea vreme nu mai puţin de 5000 de prizonieri de război, cărora le dădea misiuni de pază. Pentru militarii Armatei Roşii, recrutarea nazistă reprezenta posibilitatea de scăpa cu viaţă din lagărele germane de prizonieri. Istoricul Angelika Benz, care s-a ocupat vreme îndelungată de chestiunea trupelor "auxiliare" de origine ucraineană puse în slujba SS-ului, spune că mulţi din prizonieri de război sovietici şi-au pierdut viaţa în lagărele de detenţie naziste.

"Din cei 5,5 milioane de prizonieri de război sovietici, 3,7 milioane au murit în detenţie. De altfel, acesta era şi scopul declarat al germanilor, anume de a-i lăsa să moară de foame pe soldaţii ruşi capturaţi sau de a-i extermina direct. În mod categoric, cea mai mare dorinţă a prizonierilor era să supravieţuiască", afirmă Angelika Benz.

Neobişnuita misiune de supraveghere

Soldaţii Armatei Roşii, care aveau de regulă vârste cuprinse între 18 şi 20 de ani, ajungeau în primă fază în lagărul de detenţie Trawniki, aflat în apropiere de oraşul polonez Lublin. Acolo căpătau o instrucţie sumară, erau familiarizaţi cu limbajul militar german şi învăţau să mânuiască armele nemţeşti. Mai mult, ei primeau un permis de serviciu german, uniforme şi carabine. Odată ajunşi pe teren, soldaţii ruşi îşi dădeau seama că nu au de-a face cu o simplă misiune de supraveghere.

Acuzarea are la dispoziţie declaraţii scrise ale unor martori decedaţi ca dovezi directe pentru prezenţa lui Demjanjuk la Sobibor, precum şi permisul de serviciu emis de SS, care atestă faptul că Demjanjuk a fost format ca gardian de către nazişti şi trimis la Sobibor. Există de asemenea şi deciziile unor tribunale din Israel şi SUA.

În aceste decizii se vorbeşte despre prezenţa lui Demjanjuk în lagărul unde au murit circa 250.000 de persoane. Potrivit acuzării, Demjanjuk a fost gardian timp de aproape şase luni în 1943, perioadă în care au fost gazaţi 27.900 de evrei: în concluzie a fost complice la această exterminare. Demjanjuk s-a salvat o dată: condamnat la moartea în 1988 în Israel, pentru că a fost Ivan cel Groaznic, gardian la lagărul Treblinka, el a fost achitat de Curtea Supremă din cauza unor îndoieli privind identitatea sa.

Autor: Otto Langels / Vlad Drăghicescu

Redactor: Ovidiu Suciu