Joachim Gauck, un clasic într-o lume post-modernă

După ce partea strict politică și protocolară a vizitei s-a încheiat, președintele Germaniei, Joachim Gauck, a rezervat dimineața zilei de marți unei reuniuni mai deosebite organizate împreună de Colegiul Noua Europă și ambasada Germaniei din București. Într-un moment în care, la extremitatea cealaltă a continentului, are loc o frământare dramatică cu privire la viitorul Europei, președintele Gauck a dorit să vorbească la București despre felul în care înțelege Europa unită și posibilitatea ei de existență. O Europă, după cum sugerează titlul conferinței sale, capabilă să se desprindă din vârtejul pasiunilor ideologice și care să fie guvernată de măsură și dezbatere rațională. Un ideal de armonie clasică, am spune, într-o lume sfâșiată de stridente disonanțe post-moderne.

Unde este entuaziasmul european de altă dată? S-a întrebat Gauck, care a remarcat cât de mult s-a schimbat ambianța în Europa occidentală, cât de mult a crescut neîncrederea, ba chiar și ostilitatea directă față de ideea europeană.

Partea frapantă în alocuțiunea președintelui Joachim Gauck a fost însă refuzul manifest de a vorbi de ideologie și, implicit, de a descrie lumea de astăzi în termenii consacrați, cum ar fi progresism, conservatorism, globalism, liberalism șamd. În viziunea sa, lumea e divizată de lucruri concrete sau cum le-a numit el de ”chestiuni emoționale cu dimensiune morală” și, în privința asta, are perfectă dreptate. Dar refuzul unui anumit lexic politic consacrat pare legat și de dorința sa de a nu călca pe urmele unui discurs politic vechi, care ar sfârși, inevitabil, în același impas.

Cu alte cuvinte, Joachim Gauch nu vrea să fie nici de stânga, nici de dreapta, ceea ce ar dori să spună că omul în general nu ar trebui să se blocheze într-o perspectivă ideologică ireductibilă, care să-l facă cu totul inapt la dialog și cooperare.

Dar cum ar putea fi salvată Europa, marcată tot mai mult de ”autism moral” și ”izolare intelectuală” și tot mai divizată în grupuri nutrite de un ”sentiment de superioritate ignorantă”? Europa, susține Joachim Gauck, ar trebui să regăsească vechiul spirit care a guvernat nașterea universităților din Evul Mediu și până în modernitate, etosul cunoașterii, ”pasiunea pentru rațiune”, cum spune el, cu o formulă aparent contradictorie, dezbaterea mereu vie care ține lucrurile în cumpănă. O lume prinsă de pildă între umanismul creștin și revendicările homosexualilor sau cele legate de suicidul asistat riscă să se fractureze - susține Gauck - fără această doză de scepticism metodic pe care îl conține rațiunea critică.

Soluția lui Gauck, dacă putem vorbi de o soluție politică în sensul ei propriu, ar fi ca lumea să conserve cu înțelepciune acest echilibru instabil între curente și tendințe și fiecare parte să-și modereze pulsiunile. În fine, riscurile pe care le exprimă ”xenofobia, rasismul, naționalismul” ar consta nu doar în ele însele, ci și în autosuficiența pe care o vehiculează.

Președintele Germaniei nu a ignorat și o altă linie de fractură, care, fără să poată fi descrisă în termeni ideologici, ar avea la rândul ei un mare potențial conflictual. E relația dintre Vest și Est și sentimentul unor țări ca România că sunt patronate și că libertatea lor politică riscă să fie mult diminuată într-o Europă unită. Desigur, a admis Gauck, am învățat cu toții pe urmele lui Kant că a te supune rațiunii altuia, în loc să te supui propriei rațiuni, e o formă de servitute, dar Europa, a pretins el, oferă tuturor condiții perfect egale de reflecție politică. Nu există patronaj, ci doar drepturi și obligații egale.

Care ar fi prin urmare ”soluția” la toate aceste fracturi și provocări ale timpului nostru? ”Să reînnodăm tradiția disputelor argumentative”, a spus Joachim Gauck, evitând în același timp radicalitatea opțiunilor ideologice. Sau, cu alte cuvinte, să regăsim ”pasiunea pentru rațiune”.