Jazz meets Classic, un crossover marca Nicolas Simion

Concertele lui Nicolas Simion sunt plimbări spectaculoase prin genuri, vremuri și geografii muzicale. Iar recitalul pe care l-a susținut la sfârșitul săptămânii pe scena sălii mari a Radiodifuziunii Române publice nu a făcut deloc excepție. Jazz meets Classic a fost gândit ca un omagiu adus unor compozitori români iar programul a fost o explozie de culori muzicale. A avut o parte clasică altoită cu jazz, prin Concertul pentru pian și orchestră al lui Nicolae Coman și Românologia lui Dan Dediu, inspirată din compozițiile lui Dimitrie Cantemir. Și a avut și partea de jazz pur-sânge, prin Antifoniile lui Richard Oschanitzky și prin Omagiul adus de Nicolas Simion compozitorului și pianistului bănățean. Întregul recital a fost o simbioză între muzica modernă românească și o abordare unică a jazzului, particulară lui Nicolas Simion.

„Ca și cum ai învăța o limbă străină”

„Scenele locale sunt influențate de compozitorii clasici. În Germania, unde este oricum mult mai cunoscută muzica americană de jazz, sursa de inspirație este Leonard Bernstein. Dar și la Bernstein se simt surse diferite, ceea ce dă culori compozițiilor sale. Așa este și în cazul compozitorilor români și ceea ce am interpretat la Sala Radio este mult dincolo de jazz în sensul clasic. Compozițiile vin din alt mediu”, explică Peter Christian Feigel, dirijorul berlinez al serii de la București, finanțată de Institutul Goethe. „Există, într-adevăr, o mică scenă a jazzului românesc, la fel cum există o scenă ungară sau poloneză”, completează Nicolas Simion. Cei doi vorbesc despre moduri diferite în care sună muzicienii de dincolo de Ocean sau inspirați de școala americană comparativ cu unul european care își propune să iasă din șabloane și să fie original. Și cum Europa în sine este o sumă de culturi, muzicienii „încearcă să interpreteze intuitiv și, desigur, un italian va cânta jazz altfel decât un român”.

În acest sens, recitalul de la Sala Radio a fost binecuvântat. „Suntem, pe scenă, trei nume din trei culturi distincte iar acest amalgam se completează cu amestecul de influențe muzicale pe care le interpretăm. Avem jazz, muzică de film și clasică, folclor. Pentru mine”, adaugă dirijorul Peter Christian Feigel, „este întâlnirea cu alți parameteri față de muzica clasică, sunt alte energii. Sunt filosofii diferite care se regăsesc în acest Jazz meets Classic. Orchestrei nu i-a fost deloc ușor să interpreteze acest repertoriu. A trebuit întâi să înțeleagă structurile compozițiilor. Ritmicitatea a fost și ea o provocare, pentru că diferă de muzica clasică. E ca și cum ai învăța o limbă străină”. Iar Feigel, care a dirijat pentru prima oară la București, știe ce spune când enumeră complexitatea abordării recitalului: „Specialitatea mea este crossover și musical, sunt pianist și organist, am studiat și dirijat muzică bisericească, am lucrat la Friedrichstadt-Palast din Berlin și am fost responsabil de musical la Opereta de Stat din Dresda. Dar jazzul românesc l-am descoperit abia prin Nicolas, pe care îl cunosc de doi ani și alături de care am mai făcut un proiect similar la Cluj. Și chiar mă bucură să lucrez la proiecte noi, cum este acest crossover românesc”.

Două piane peste decenii

Compozitorul Dan Dediu a fost în sală și a primit aplauze pentru Românologia lui, inspirată de Dimitrie Cantemir. „A compus-o pentru mine și formația mea, am cântat-o în 2011 la Bonn, cu orchestra de cameră din Brașov dirijată de Sabin Pautza. A fost atunci imprimată, chiar de Deutsche Welle”, spune Nicolas Simion.

Un alt moment emoționant a fost Concertul pentru pian și orchestră al lui Nicolae Coman. „Era un armonist extraordinar și iubea foarte mult muzica de jazz, deci concertul are influențe de jazz”, povestește Nicolas Simion. Invitata lui specială la recitalul de la Sala Radio a fost Lavinia Coman, soția şi colaboratoarea compozitorului și prima interpretă a concertului. „Am fost mândră că am oferit acest concert în primă audiție publicului, în anii 60, cu orchestra simfonică de atunci a radioului. Este un concert foarte spectaculos, de o lungime medie, care nu obosește atenția ascultătorului și are o dinamică foarte interesantă. Pornește de la o mișcare largă, care exprimă dorul, și se animă spre o tocată, care accelerează permanent, cu un ritm de dans românesc-oriental. Cele două teme concurează, la final, culminând o lucrare care nu doar că e plină de viață dar îți dă satisfacție, ca pianist, te provoacă, atât din punct de vedere tehnic cât și al temperamentului și sensibilității”. Antonis Anissegos, pianistul cu care Nicolas Simion cântă deja de o bună vreme, atât pe scene mari cât și în format de club, a simțit nevoia, la final, să o îmbrățișeze pe Lavinia Coman. Iar aceasta a avut o vorbă de admirație și pentru orchestra radioului public: „Este un dialog minunat al orchestrei iar cel mai frumos lucru pentru mine este că i-am văzut că trăiesc cu vitalitate și frenezie ceea ce cântă. Este principalul atu și mi-a plăcut mult ce am auzit”.

Unul dintre oamenii apropiați festivalurilor din România, Robert „Jeff” Iepure, explica, la o discuție cu iubitori ai jazzului, că muzica se schimbă iar jazzul, care e în sine un perpetuu experiment, nu mai sună astăzi ca în urmă cu un veac. Cei care merg la un concerte să mai audă Gillespie, Parker sau Miller riscă să plece dezamăgiți. În România s-au înmulțit ocaziile de a asculta jazz. Unele evenimente au prins tradiție și atrag nume în vogă ale scenei mondiale, cum ar fi Gărâna, Jazz in the Park sau, mai nou, Brezoi. În paralel, apar și festivaluri locale, mici. Există un public-core, care merge de decenii de la un show la altul, dar cresc și generații noi de fani. Nicolas Simion se întâlnește, periodic, și cu publicul din România, și cu cel din Germania. Îi bucură cu filonul transilvan, balcanic și est-european pe care îl împachetează jazzistic. „Oamenii sunt deschiși la calitate și prospețime și apreciază proiectele de acest gen, crossover. Te ascultă. Îți dau o șansă să te prezinți, te analizează și la final îți recunosc meritele. Sau, dacă nu, îți dau un zâmbet de Mona Lisa și Guten Tag!”.

Jazz meets Classic de la Sala Radio s-a încheiat cu un public în picioare, aplaudând cu entuziasm această reinventare a jazzului în acorduri românești.