Islamişti, salafişti, jihadişti - despre rădăcinile terorismului islamic

11 septembrie 2001. La New York, două avioane intră în World Trade Center, turnurile gemene se prăbuşesc. Mulţi oameni sunt şocaţi de această tragedie. O mică minoritate însă vede în acest incident un apel, un semnal de trezire la realitate.

Deja cu un secol în urmă au început să apară mişcări fundamentaliste. Aceşti oameni, numiţi în general islamişti, îşi doresc o societate mai dreaptă, bazată pe propria lor interpretare a Coranului. Dar nici în Iran şi nici în Turcia, unde astfel de grupări religioase au ajuns la putere în anii 1980-1990, islamismul nu a determinat ameliorarea situaţiei sociale sau economice a populaţiei.

Furie de natură politică, legitimare religioasă

Copiii islamiştilor care cresc în ziua de astăzi, sunt nevoiţi să constate că islamismul clasic, alături de grupările sale, fie cea a "salafiştilor" sau cea a "fraţilor-musulmani", nu le oferă o viaţă mai bună. Pe lângă aceasta, ei se simt dispreţuiţi de lumea occidentală din cauza credinţei lor. SUA şi Europa sprijină necondiţionat Israelul, ţara care, în opinia lor, îi asupreşte pe fraţii lor întru credinţă din teritoriile palestiniene.

Astfel, explică directorul Fundaţiei "Ştiinţă şi Politică" din Berlin, Volker Perthes, tinerii islamişti cad pradă unei furii neputincioase, o furie fără scop, sau, cel puţin, fără un scop limpede: "Furia lor este de natură politică, dar atât revoltaţii cât şi instigatorii, predicatorii şi propagandiştii lor, folosesc un limbaj religios, pentru a legitima şi mobiliza rezistenţa împotriva stării de fapt".

De la "străduinţă" la "războiul sfânt"

Potrivit estimărilor, în Germania trăiesc aproximativ 3,5 milioane de musulmani, dintre care circa 30 000 sunt consideraţi a fi islamişti. Şi dintre aceştia, s-a mai desprins din anii '80 încoace o nouă minoritate, aceea a islamiştilor militanţi. Numărul lor este estimat la 700 de persoane, dintre care 150 au beneficiat de un instructaj terorist. Aceste fracţiuni se numesc, nu doar "takfiriste" sau "neo-salafiste", ci în general "jihadiste".

Iniţial, termenul "jihad" nu înseamnă nimic altceva decât străduinţă. În dreptul islamic, cuvântul înseamnă, de asemenea, extinderea dominaţiei islamice, respectiv apărarea credinţei. În Afganistan, Bosnia sau Cecenia, jihadiştii şi-au subordonat viaţa întru totul islamului. Spre deosebire de islamiştii clasici, jihadiştii nu cred în impunerea unor reguli sociale noi cu ajutorul unui sistem islamic mai mult sau mai puţin paşnic. Ei se consideră îndreptăţiţi, pentru a-şi atinge scopul, chiar să comită atentate. Data de 11 septembrie demonstrează că jihadiştii pot acţiona atât în plan global cât şi în plan regional.

Globalizare şi cucerirea lumii

Acesta este şi cazul aşa-numitei celule din Sauerland, afiliată Uniunii Islamice a Jihadului (IJU). În ţara ei de origine, Uzbekistan, această uniune nu este influentă. De aceea ea mizează pe globalizarea jihadului cu ajutorul financiar al reţelei teroriste Al-Qaeda.

Liderul Uniunii Islamice a Jihadului a declarat în iunie 2007 pe o pagină turcă de internet că organizaţia sa luptă pentru răsturnarea regimului din Uzbekistan, acesta fiind însă doar unul din scopurile grupării. Lupta principală se duce în Afganistan. Pe lângă aceasta, Uniunea Islamică a Jihadului doreşte să-şi răspândească tezele în toată lumea, "pentru a-i elibera pe musulmanii de pretutindeni de sub tirania necredincioşilor". Iar această luptă ar urma să ia sfârşit abia odată cu răspândirea islamului în întreaga lume.

Autori : Björn Blaschke/Ana-Maria Fischer-Dieskau
Editor : Medana Weident