Iran: Tristețea orchestrată de stat ″acoperă realitatea″ | Global | DW | 09.01.2020
  1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages
Publicitate

Global

Iran: Tristețea orchestrată de stat "acoperă realitatea"

Sute de mii de iranieni, loiali, dar și critici față de regimul iranian, îl plâng pe generalul Soleimani, ucis de SUA. Această unitate aparentă nu trebuie interpretată eronat, avertizează politologul Ali Fathollah-Nejad.

DW: Nu numai la Teheran, ci în întreaga țară, "milioane de oameni" ar fi venit să-l comemoreze pe generalul Qassem Soleimani, a transmis televiziunea publică iraniană. Presa străină a vorbit despre cel puțin câteva sute de mii de oameni. Este normal un asemenea nivel de simpatie pentru un conducător militar?

Ali Fathollah-Nejad: Când vine vorba de manifestații publice sau adunări de oameni în Iran, trebuie să rețineți că acest lucru nu este posibil în condiții normale. În trecut, cu prilejul diferitelor adunări s-a văzut că regimul reacționează foarte brutal, în special la proteste critice.

Însă în ceea ce privește mitingurile proprii, guvernul are anumite tactici care să le facă la fel de ample precum cele actuale. Acestea includ, între altele, încurajarea funcționarilor de stat, dar și a școlilor, studenților și forțelor de securitate să se prezinte la aceste mitinguri, în caz contrar fiind sancționați. De asemenea, și oameni din satele înconjurătoare și orașe mai mici sunt aduși la aceste servicii funerare. Acestor oameni, în cea mai mare parte săraci, li se promite mâncare. Toate aceste măsuri sunt cunoscute tuturor iranienilor, nu și străinătății.

Ali Fathollah-Nejad, politolog

Ali Fathollah-Nejad, politolog

La funeraliile lui Qassem Soleimani există și un doilea factor de luat în considerare: modul în care acest general a fost prezentat în ultimii ani de propaganda de stat - în principal ca lider naționalist, esențial pentru asigurarea securității naționale a Iranului și care a combătut cu succes amenințarea "Statului islamic". S-a trecut sub tăcere faptul că Iranul a fost activ în Siria cu doi ani înainte de apariția ISIS și că politica Teheranului a făcut parte din istoria apariției acestei grupări în Siria și Irak. Generalul Soleimani a fost implicat activ în sensul acesta. Evident că o astfel de portretizare a unui erou în primul rând patriot are efect atrăgător asupra celor care nu sunt în mod normal susținători ai regimului. Acest lucru explică popularitatea sa relativă în comparație cu alți reprezentanți ai regimului.

În acest caz putem vorbi despre "doliu" comandat de stat?

Cu siguranță. Există mulți iranieni care critică faptul că nu au existat funeralii după suprimarea brutală a protestelor din noiembrie, soldată cu câteva sute de morți. Acest lucru arată un standard dublu realmente flagrant.

În Iran, moartea lui Soleimani a stârnit mare tristețe. Cum a fost primită vestea uciderii lui în alte țării din regiune?

În afara granițelor Iranului, în special în acele țări în care trupele iraniene sub conducerea lui Soleimani erau active, uciderea generalului este evaluată exact în sens invers. Pe străzile Irakului, Siriei și în teritoriile palestiniene s-au văzut scene de bucurie.

Soleimani a fost considerat figura centrală și arhitectul politicii regionale iraniene, ca cineva care are mâinile pătate de sânge, fie prin sprijinul acordat regimului Assad din Siria, fie prin controlarea milițiilor irakiene care sunt legate de Iran și care, recent, au jucat un rol cheie în reprimarea brutală, comandată de Soleimani, a protestelor din Irak de la începutul lui octombrie. Pentru acești oameni, uciderea lui Soleimani este percepută ca eliberare.

În Iran, mulți oameni au ieșit în stradă și au protestat până acum câteva săptămâni acuzând condițiile de viață precare. În acest doliu aparent colectiv nu mai este nici urmă de proteste. Cum vă explicați acest lucru?

Acest lucru are legătură cu faptul că funeraliile sunt în primul rând înscenări puse la cale de către stat pentru a demonstra unitate atât pe plan intern, dar mai ales extern. Într-un sistem profund autoritar precum este cel iranian, nu există proteste și mitinguri libere.

Uitându-ne la aceste imagini, nu ar trebui să conchidem că toți iranienii sprijină cu fermitate conducerea de la Teheran. Uciderea lui Soleimani nu schimbă cu nimic mizeria socio-economică sau critica oamenilor din Iran la adresa unui regim represiv, care l-a inclus, desigur, și pe Soleimani. În astfel de momente, ei stau în expectativă și nu ies pe străzi, ceea ce este oricum foarte periculos, iar acum cu atât mai mult. Episodul Soleimani și excesiva adunare populară dirijată foarte eficient de stat acoperă multe realități din Iran, care continuă să fiarbă sub suprafață.

Dr. Ali Fathollah-Nejad este politolog. Din 2017 este cercetător la "Brookings Institution" din Doha, un think-tank academic. Anterior a fost activat ca expert în chestiuni iraniene la Societatea Germană pentru Politică Externă (DGAP). Fathollah-Nejad s-a născut în Iran.