Iohannis, (dez)informarea și toleranța zero față de plagiat | România | DW | 03.10.2022
  1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages
Publicitate

Opinie

Iohannis, (dez)informarea și toleranța zero față de plagiat

Fostul profesor de fizică ajuns președinte nu se gândește că în clasamentul statelor cele mai dezvoltate se află și cele mai bune sisteme de educație, ci caută soluții pentru a-și salva onorabilitatea.

Klaus Iohannis reia o sintagmă, care în urmă cu patru ani îi conferea credibilitate, dar care astăzi îi pune sub semnul întrebării buna credință: „toleranță zero în privința plagiatului”. În discursul pe care l-a ținut la deschiderea anului universitar, în fața studenților și profesorilor de la Universitatea de Arhitectură și Urbanism „Ion Mincu” din București, președintele a vorbit despre integritatea și etica vieții academice. Aceste subiecte sunt, însă, complicate, fiindcă scandalul de plagiat al fostului ministru al Educației, încă nu s-a încheiat și mulți profesori universitari sunt indignați că primul ministru are o teză parțial copiată, iar în guvern mai planează suspiciunea și asupra altor miniștri. 

Câtă greutate pot avea spusele președintelui în contextul în care mulți politicieni români și-au făcut doctorate pe bandă rulantă? Pentru a-și crește propria stimă de sine, pentru a se lăuda în fața alegătorilor și chiar pentru a lua salarii mai mari, fiindcă în cazul bugetarilor, absolvenții de doctorat primesc și o indemnizație lunară de 50% din nivelul salariului minim brut pe țară (și care nu se ia în calcul atunci când se determină limita sporurilor).

Președintele își asumă din nou un discurs justițiar dând ceasul înapoi și repornindu-l acum, ca și cum nimic nu s-a întâmplat. Își imaginează că se poate recompune în siguranță, pornind de la ipoteza că majoritatea electoratului s-ar afla într-o stare de incertitudine și ignoranță față de dimensiunea plagiatului autohton. 

Poate că șeful statului a fost sfătuit să vorbească despre integritate ca și cum nici usturoi n-a mâncat, nici gura nu-i miroase, fiindcă televiziunile de știri, cu excepții minore n-au dat deloc știrile referitoare la plagiatele descoperite de Emilia Șercan și publicate pe pressone.ro

La cele mai urmărite canale tv de informații, a apărut știrea despre demisia ministrului Educației, fără ca în prealabil să fi existat vreun subiect legat de plagiatul acestuia. Pe acest hiatus informațional se bazează probabil Klaus Iohannis când vorbește din nou cu atâta seninătate despre „paradigma radicală lipsită de echivoc în garantarea integrității și eticii în viața academică” și despre nevoia de „toleranță zero în privința plagiatului”. Președintele a golit, însă, de conținut aceste expresii, fiindcă sub mandatele sale a fost vorba despre convertirea celor mai importante principii în așa fel încât în funcțiile cele mai importante să nu fie împinși cei mai buni, ci mai degrabă cei mai loiali, cei mai convenabili, cei care răspund cel mai repede la comenzi. Klaus Iohannis și-a pervertit inclusiv propriul partid, blocând orice competiție internă pentru a putea aduce în fruntea guvernului și a PNL persoane care răspund bătând din călcâie doar în fața sa. 

Președintele crede că plagiatul e un subiect marginal în societatea românească aflată în plină criză economică, în care un sfert din populație se află în pragul sărăciei și mai mult de jumătate din oameni se întreabă dacă vor avea suficienți bani să treacă iarna fără să înghețe de frig. În plus, dacă peste  50% dintre români se informează de la televiziuni, în jur de 20% de pe rețele sociale și doar 15% din publicații și ziare, fie ele virtuale sau fizice, există probabilitatea ca mulți nici să nu fi auzit nimic despre plagiatorii din guvernul generalului Ciucă.

Klaus Iohannis se bazează, de fapt, pe neinformarea românilor atunci când le vorbește din nou despre etică, integritate și toleranța zero față de plagiat. Mentalitatea interdicției s-a accentuat în presa autohtonă odată cu marea coaliție PSD-PNL-UDMR care susține guvernul, iar președintele crede că se poate folosi cenzura și autocenzura, la care se recurge pe scară largă în presa autohtonă. Fostul profesor de fizică ajuns președinte nu se gândește că în clasamentul statelor cele mai dezvoltate se află și cele mai bune sisteme de educație, ci caută soluții pentru a-și salva falsa onorabilitate pierdută în vârtejul jocurilor politice.