Infractori, politică, societate | România | DW | 03.07.2020
  1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages
Publicitate

CEREMONIILE REALITĂȚII

Infractori, politică, societate

Construim sute de biserici, dar conservăm penitenciarele existente, zugrăvind eventual pereții plini de mucegai sau înlocuind încuietorile ruginite de vreme ale celulelor.

România, alături de Irlanda, este prima țară din Uniunea Europeană care nu face eforturi suficiente pentru a combate traficul de persoane pentru exploatare sexuală sau pentru munca forțată, arată Raportul privind traficul de persoane în 2020 al Departamentului de Stat al SUA. Aproape jumătate dintre victimele traficanților de persoane sînt minori, unii dintre aceștia provenind din orfelinate sau din centre de plasament. Vulnerabilitățile acestor instituții, de la aplicarea pedepselor fizice asupra minorilor pînă la hrana insuficientă, lipsa personalului specializat în psihologia minorilor, absența aproape în totalitate a unor programe care să-i ajute să-și cîștige încrederea în ei și în cei de lîngă ei conduc la recrutarea acestora pentru a fi exportați într-o lume bolnavă, care le va afecta toată viața. Dintre ei, mulți vor ajunge infractori, vor înfunda pușcăriile, iar după ce își vor ispăși pedeapsa, fiind respinși de societate, vor recidiva. Raportul mai relevă faptul că dintre cele aproape 700 de victime ale traficanților de persoane înregistrate anul trecut, 327 au fost minori. 

După publicarea Raportului Departamentului de Stat al SUA, ministrul Justiției Cătălin Predoiu a declarat că anul trecut traficul de persoane s-a intensificat, vinovați fiind fostul ministru de Interne Carmen Dan, fostul ministru al Justiției Florin Iordache și infractorul de la Rahova Liviu Dragnea, care „au distrus legislația, au paralizat acțiunea parchetelor, au descurajat poliția și au transmis un mesaj interlopilor că își pot face de cap.“

Lumea infractorilor este de mult ținută în brațe de guvernele PSD. Într-un interviu pe care Liviu Dragnea l-a acordat recent din pușcărie unui post de televiziune pe tema ordonanței de urgență privind amnistia și grațierea, fostul președinte al PSD a afirmat că Viorica Dăncilă ar fi fost cea care își dorea să inițieze un astfel de act legislativ, împotriva căruia sute de mii de bucureșteni și locuitori ai altor orașe au protestat seară de seară, o lungă perioadă de timp. Fostul premier Dăncilă i-a răspuns zilele trecute fostului vătaf al partidului: „Au fost presiuni din partea domnului Dragnea pe tema amnistiei și grațierii. Timp de mai multe luni de zile au venit direct și indirect sugestii, recomandări, idei, pe care însă le-am respins. Domnul Dragnea n-a primit bine aceste refuzuri și-l enerva probabil faptul că nu mă poate manevra.“

De ce nu și-a asumat Viorica Dăncilă să emită această ordonanță? În nici un caz pentru că Dragnea nu o putea manevra. S-a văzut tot timpul mandatului slugărnicia fostului premier față de șeful ei. Mai plauzibilă este ipoteza că Dăncilă i-a vrut capul lui Dragnea și, probabil bine consiliată, i-a deschis drum liber către Rahova. 

Statistica din celulele goale 

Pe motiv că penitenciarele sînt supra-populate, iar spațiile de detenție insalubre, ceea ce este un adevăr, în baza unor decizii ale CEDO România a plătit numai în anul 2017 două milioane de euro pentru că nu a remediat condițiile din penitenciare, începînd cu supra-popularea. Soluția autorităților române nu s-a lăsat așteptată: 19.000 de deținuți au fost eliberați în baza unei legi privind recursul compensatoriu votate de majoritatea PSD din parlament împreună cu partidele satelit. Printre aceștia se numără și criminali, violatori, traficanți de droguri sau de minori care nu își ispășiseră în întregime pedepsele. 

Deputatul PNL Florin Roman a precizat că printre cei liberați se numără 840 de condamnați pentru omor, 87 pentru trafic de persoane, 191 pentru trafic de minori și 566 de violatori. Sursa acestor date este Direcția Națională a Penitenciarelor. Un procent de 5% dintre infractorii eliberați în baza recursului compensatoriu au recidivat și s-au întors în penitenciare, acolo unde directorii închisorilor declară că la 1.000 de deținuți se înregistrează 30 de decese, un număr mult mai mare decît media europeană. 

Recidiva nu este o noutate, diferența o fac doar procentele crescătoare de la an la an. Liberați din penitenciare, unii infractori caută drumul înapoi, pentru că lumea în care s-au întors le este ostilă. Nu vorbim aici de criminali, violatori ori de traficanții de minori. Aceștia trăiesc într-o lume profund viciată, în care nu au nevoie să fie acceptați de comunitate. Ei se plasează singuri în afara societății. 

Există însă infractori care au comis infracțiuni mai puțin grave, care au stat mai puțin timp la închisoare și care, în momentul în care se trezesc în libertate, nu știu ce să facă cu ea. Celor mai mulți dintre ei li se trîntește ușa în nas atunci cînd caută un loc de muncă. Unii nu mai sînt primiți în familie. Cei mai tineri cad pradă unor grupuri consumatoare de droguri și alcool, fiind predispuși unor noi infracțiuni și unor noi încarcerări. 

Ce fac consilierii de probațiune și ONG-urile pentru a veni în sprijinul acestor persoane? Aici e vorba de prevenție, un indicator la care sîntem restanțieri. Un consilier de probațiune are datoria de a-l face pe fostul deținut să conștientizeze gravitatea faptei, să-l determine să și-o asume și să-l ajute să se autocunoască.

Prevenția este un aspect complex, iar literatura de specialitate este săracă în acest domeniu. Construim sute de biserici, dar conservăm penitenciarele existente, zugrăvind eventual pereții plini de mucegai sau înlocuind încuietorile ruginite de vreme ale celulelor. Nu acceptăm că unii deținuți pot fi recuperați prin inserție socială. De cele mai multe ori vedem doar efectele, dar ne scapă cauzele. Refuzăm astfel să construim o realitate vie, în mișcare, care ar putea înlătura, în parte, recidiva, și ar putea contribui eficient la prevenție.