Incoronarea lui Sarko

„Sarko”, după cum îl numesc adepţii pe liderul conservator francez, Nicolas Sarkozy, a fost desemnat duminică, la un congres extraordinal al UMP, desfăşurat la Paris, drept unicul candidat la preşedinţie al forţelor franceze de centru-dreapta din Uniunea pentru o Majoritate Populară.

Momentul fusese precedat de un scrutin intern, la care participaseră două treimi din membrii partidului. Care s-au pronunţat în proporţie de aproape sută la sută, în favoarea actualului ministru de interne al guvernului parizian.

Francezii şi patriotismul

In chestiuni ţinînd de patriotism, politicienii francezi sunt toţi campioni. Sarkozy nu face excepţie. „Sarko” – devenit omul forte al taberei conservatoare - a elogiat cu mult patos naţional propulsarea lui, cu aproape 99 la sută din voturi, în poziţia de candidat unic al UMP, în care calitate va participa la cursa pentru fotoliul prezidenţial, ocupat actualmente de Jacques Chirac.

„Am visat toată viaţă să-i fiu de folos Franţei, patriei mele. Prima parte a acestui vis s-a împlinit azi. Nu am dreptul să vă dezamăgesc. Trebuie să înving, să înving pentru voi, pentru Franţa”, le-a declarat Sarkozy susţinătorilor săi.

Ceremonia "încoronării"

La ceremonia de încoronare veniseră nu mai puţin de 70.000 de membri de partid, transportaţi la Paris cu trenuri speciale şi autobuze. „Nicolas Sarkozy e pentru noi candidatul ideal, din pricina valorilor pe care le reprezintă, din cauza convingerilor sale şi a ceea ce ne va da nouă şi Franţei”, a spus Karine, din departamentul Seine Maritime.

La rîndul său, Julien, un student la istorie şi-a purtat cu mîndrie tricoul de culoare portocalie, anunţînd lumii că „Pentru noi, e Sarkozy”. Julien şi-a motivat şi el opţiunea, afirmînd că, în materie de idei, Sarkozy la argumentează în modul cel mai corent şi mai convingător. „Franţa”, a precizat el, „ar putea cîştiga mult, în viitor, datorită lui”. Adepţii actualului ministru de interne nu s-au ferit să stea de cu noapte, ore în şir în picioare, în sala arhiplină.

Atmosfera înainte de prezidenţiale

Alegerile prezidenţiale franceze se vor derula la finele lunii aprilie. In ciuda sprijinului demonstrativ, de care se bucură, în cadrul propriei sale formaţiuni, Sarkozy nu e un om politic lipsit de contestari. Dimpotrivă, ascensiunea fulimnantă a celui care trece drept un om al faptei, capabil să pună multe în mişcare, dar şi ca reprezentant al unei aripi dure, radicale, a încins multe spirite şi i-a neliniştit, potrivit unui sondaj, pe mai bine de 50 la sută din francezi. Ceea ce nu l-a împiedicat pe fostul premier francez Raffarin să-l susţină. De ce? Pentru că, potrivit lui Raffarin, „acest băiat are totuşi caracter”.

Singurii care s-au distanţat de Sarkozy e actualul premier Dominique de Villepin, precum şi părintele său spiritual, Jaques Chirac. In schimb, a trecut de partea lui „Sarko” pînă şi ministrul apărării, Alliot-Marie, care, ca şi de Villepin, cochetase pînă de curînd cu o candidatură proprie.

Că Alliot-Marie a sfîrşit prin a i se alătura lui Sarkozy se datorează periculului pe care, în opinia ei, îl reprezintă în Franţa extremele dreapta şi stînga. In cazul stîngii, e vorba de riscul accesului la putere a socialistei Segolene Royal, care, potrivit ministrului francez al apărării, ameninţă să rezerve Franţei o sarabandă de scumpiri ale taxelor şi impozitelor.