1. Mergi direct la conținut
  2. Mergi direct la meniul principal
  3. Accesează direct mai multe site-uri DW

Imunitatea parlamentara este o notiune extrem de periculoasa

Laurentiu Diaconu-Colintineanu20 noiembrie 2008

Robin Shepherd, Senior Research Fellow al think-tank-ului Chatham House, vorbeste despre apartenenta Romaniei la UE dpdv economic, strategic si politic, explicand avantajele si provocarile la adresa Bucurestiului.

https://p.dw.com/p/FxAi
Robin ShepherdImagine: Laurentiu Diaconu-Colintineanu

Aderarea Romaniei la UE a reprezentat avantaje atat pentru statele occidentale cat si pentru Bucuresti, afirma Robin Shepherd. In interviul acordat Deutsche Welle el spune ca extinderea comunitatii catre est a asigurat securitatea in zona si a contribuit la dezvoltarea economiei romanesti. Domnul Shepherd nu ar recomanda insa aderarea pripita la moneda Euro si este de parere ca problema principala a Romaniei este coruptia.

LDC: Domnule Shepherd, domeniul Dvs de analiza si monitorizare este Europa de Est, in particular integrarea tarilor din fostul bloc comunist in UE. Daca ati fi fost parlamentar britanic, ati fi votat pentru sau impotriva aderarii Romaniei la UE?

RS: As fi votat cu siguranta pentru integrarea Romaniei in UE, pentru ca sunt de parere ca era extrem de important ca extinderea Uniunii din 2004 sa fie consolidata odata cu Romania. Este o tara care cred ca poate fi un jucator important in comunitatea europeana.

LDC: Sunteti de acord cu argumentul institutiilor europene dat tarilor sceptice fata de extindere, conform caruia e mai bine ca Romania sa fie monitorizata din interiorul Uniunii decat din afara ei? Este aceasta ipoteza valabila cand am vazut cu totii ca ritmul reformelor a incetinit dupa aderare?

RS: Este cu siguranta adevarat ca ritmul reformelor a cunoscut o incetinire evidenta dupa aderare, fapt demonstrat si de experienta statelor care au aderat in 2004. Pe de alta parte, Romania si Bulgaria sunt state importante pentru ca au iesire la Marea Neagra, exista considerente legate de securitatea energetica si de Balcanii de Vest, unde Romania joaca un rol important. Cred ca in general, mai exista acel catalizator idealist al extinderii Uniunii Europene, anume acel deziderat de a avea o Europa intregita si libera. Iar a nu avea in Uniunea Europeana state pecum Romania si Bulgaria, inseamna ca Europa nu este intreaga si, intr-o oareare masura, nici libera.

Nu accept argumentul nationalismului economic

LDC: Este adevarat ca UE a cautat o oportunitate de piata prin Romania si Bulgaria, o piata de debuseu pentru surplusuri de productie si investitii directe usor de facut?

RS: Orice extindere a Uniunii Europene este acompaniata de o importanta componenta de afaceri din partea statelor occidentale, care cauta noi piete de desfacere si investitii. Un element impresionant al acestei ecuatii este ritmul de crestere economica din Europa Centrala si de Est, care depaseste cu mult pe cel al tarilor vestice. In perioada urmatoare vom asista la un declin al economiilor occidentale, probabil ca si cele din Europa de Est vor avea un ritm de crestere diminuat, dar cu toate acestea, Estul va fi regiunea europeana care va creste cel mai rapid.

Astfel, rolul jucat de respectivele state intr-o perioada de criza va fi si mai mare, iar Romania, Bulgaria sau Slovacia vor deveni din ce in ce mai populare pentru mediul de afaceri. Firmele vor putea vinde in continuare produse in piete care cresc in ciuda vremurilor tumultuoase pe care le traim. Cu siguranta situatia in Germania, Marea Britanie sau Franta va fi cu totul alta...

LDC: Cu toata aceasta popularitate se pune intrebarea de partea cui este avantajul: a Europei de Vest sau a celei de Est? Chiar si inainte de aderare se contura cu precadere oportunitatea marilor concerne vestice, daca luam numai exemplul EADS, care a incasat 1 miliard Euro pentru securizarea frontierelor.

RS: Cred ca exista avantaje de ambele parti, dar sunt de parere ca statutul de membru este benefic in primul rand pentru tarile Europei de Est. Sa nu uitam faptul ca primesc fonduri europene, subventii practic, in cuantum extraordinar de mare de la statele occidentale. Aceste subventii depasesc cu mult diferitele investitii ale unor concerne dintr-o tara sau alta. Daca luam ca etalon sumele investite, state precum Romania se claseaza in fruntea celor care profita de fonduri de pe urma aderarii la UE. Analizand exemplul EADS, nu trebuie sa uitam ca Germania este cel mai mare contributor la bugetul Uniunii, cu alte cuvinte, contribuabilul german subventioneaza economia Romaniei, a Ungariei, Slovaciei etc. Chiar si din punct de vedere pur financiar cred ca avantajul primordial este de partea noilor state membre.

Dar finantele sunt doar un aspect al dimensiunii aderarii la UE. Statutul de membru ajuta, de exemplu, la diminuarea riscului politic, ceea ce este o reclama foarte buna pentru statul respectiv in lumea intreaga. Cu alte cuvinte, in aceasta tara care s-a integrat in UE climatul de afaceri este sigur, aici puteti investi fara probleme, iar apoi va puteti trimite produsele in pietele bogate ale Europei de Vest. Exista o multitudine de factori care catalogheaza succesul noilor membri, dar din punct de vedere bugetar, cred ca toate se situeaza extrem de bine.

LDC: Se confrunta Romania cu o criza de reprezentare, de identitate economica, avand in vedere ponderea covarsitoare a investitorilor straini in mai toate domeniile cheie?

RS: Nu, nu cred ca putem vorbi de o criza de reprezentare datorita faptului ca investitori straini controleaza sectoare cheie ale economiei. Uitati-va la Marea Britanie, la Franta sau Germania. In City of London cred ca exista numai doua banci de investitii care sunt in proprietate britanica, restul sunt in mainile investitorilor straini. Si nu cred ca oamenii de rand din Romania sau din oricare alta tari sunt interesati de nationalitatea miliardarului care controleaza compania de electricitate sau banca unde au un cont.

Mai degraba ii intereseaza daca banca sau compania de electricitate functioneaza eficient, daca este manageriata bine si daca va contribui la dezvoltarea economiei. Deci nu accept argumentul nationalismului economic. In prezent este mai mult decat evident ca Romania este un obiect al investitiilor directe straine, dar atunci cand economia se va fi aliniat la standardele vestice cu siguranta ca va ajunge la randul ei sa investeasca in economiile occidentale. Va mai dura cateva decenii, dar se va intampla.

UE a impiedicat escaladarea conflictelor cu minoritatea maghiara din Romania

LDC: UE si NATO au atins cel mai estic punct din istoria lor prin aderarea Romaniei. Ce a fost de castigat prin extinderea catre o zona marcata de conflicte inghetate si o vecinatate aproape imediata cu Rusia?

RS: Daca privim extinderea UE si a NATO dintr-o perspectiva strategica, este evident ca ambele organizatii se apropie de zone de conflict precum cel din Transnistria sau din Caucaz. Pe de alta parte, acest fapt nu reprezinta un dezavantaj strategic, pentru ca acele probleme ar fi existat oricum, si fara UE in apropierea lor. Intrebarea se pune daca prin extinderea acestor organizatii se poate evita extinderea conflictelor in zone precum Romania, Bulgaria si, candva, Balcanii de Vest si daca se poate asigura securitatea in aceste regiuni prin integrarea lor in UE. Cu alte cuvinte, se incearca ingradirea problemelor cauzate de aceste conflicte inghetate si impiedicarea varsarii lor catre Europa unificata. Din perspectiva europeana si din perspectiva americana, daca luam in considerare si NATO, cred ca integrarea Romaniei si a Bulgariei a fost un succes strategic atat pentru Occident cat si pentru cele doua state.

LDC: In mai 1999, fostul premier britanic Tony Blair promitea Romaniei si Bulgariei, spre insasi surprinderea consilierilor sai, integrarea rapida in UE in schimbul asistentei in conflictul din Kosovo. Este un astfel de demers un punct de plecare corect pentru extinderea comunitatii europene?

RS: Marea Britanie a fost dintotdeauna un promotor al extinderii UE, indiferent daca a avut un guvern laburist sau conservator. In timpul conflictului din Kosovo a existat o dimensiune militara care a facut si mai posibila aderarea Romaniei si Bulgariei. Ambele tari aveau avantajul proximitatii geografice fata de regiunea de razboi, Marea Britanie avea trupe acolo deci a fost un aspect care conta pentru politicienii si cetatenii britanici. Deci importanta strategica este componenta determinanta a procesului de integrare a celor doua state. A fost o decizie normala pentru un lider ca Tony Blair, care a subliniat ceea ce era important la acea vreme. Doi sau trei ani mai tarziu se poate sa apara aspecte de alta natura, iar atunci se reliefeaza noile dimensiuni importante.

LDC: Daca securitatea in regiune a jucat un rol determinant in extinderea UE, cum arata situatia in prezent? S-au implinit telurile de ingradire a posibilelor riscuri strategice?

RS: Da, cu siguranta ca procesul de largire a Uniunii a contribuit la tinerea sub control a aumitor riscuri de securitate in regiune. Voi da un exemplu, care are relevanta si pentru Romania si pentru Slovacia si pentru Voivodina (in fosta Iugoslavie): minoritatea maghiara.

Datorita faptului ca Ungaria, Slovacia si Romania au aderat la Uniune a fost impusa, neoficial, o blocada a fenomenelor nationaliste, a posibilelor problemele cauzate de aceasta minoritate. Bineinteles ca disensiunile cu minoritatea maghiara exista in toate aceste tari, dar integrarea in UE a impiedicat exacerbarea manifestarilor nationaliste. Diferitele nationalitati s-au trezit oarecum “legate” intre ele si integrate intr-o dimensiune comunitara mai presus de tendintele extremiste.

Viitorul Romaniei in UE

LDC: Daca privim spre viitor, isi va putea spori Romania rolul jucat in Uniunea Europeana, va avea Romania un cuvant mai greu de spus in procesul decizional si in cel de elaborare a politicilor comunitare?

RS: Tari cu populatie relativ mare, precum Romania, devin extrem de importante in procesul decizional al UE atunci cand se prefigureaza un vot la limita. Este un numar de voturi care poate face diferenta intre a adopta sau a respinge un plan sau altul. Asa am putea concluziona ca si numai datorita populatiei, Romania este deja un jucator important.

In ceea ce priveste situatia economica, Romania a plecat, intr-adevar, de pe pozitia celei mai sarace tari membre. Dar rata de crestere economica, previzionata de Economist Intelligence Unit la 8,6% anul acesta, si recesiunea ce pandeste statele occidentale ii ofera un potential enorm de recuperare a decalajului de dezvoltare.

The Economist a calculat o rata de crestere minima de 7,1% pentru un deceniu, pentru a dubla economia unei tari. Iar daca Romania va reusi sa mentina ritmul reformelor care sa permita o crestere sustinuta a economiei, atunci peste 20 sau 30 de ani tara poate deveni si un jucator economic important in UE.

Trebuie sa spunem insa ca nu exista nicio garantie a dezvoltarii economice. Tari precum Grecia sau Portugalia sunt in Uniunea Europeana de multa vreme si nu reusesc sa atinga media comunitara. De ce? Pentru ca nu au facut reformele necesare. State precum Slovacia, care au luat masurile necesare si anul trecut au crescut cu 10% vor ajunge la acest nivel in 15 sau 20 de ani. Asadar nu depinde decat de Romania daca ia deciziile politice si economice corecte.

LDC: Ati scris in International Herald Tribune “Nu va grabiti sa introduceti moneda Euro”. De ce?

RS: Exista doua dimensiuni ale dezbaterii legate de introducerea monedei Euro in tarile care au aderat la Uniune. Prima dintre acestea este daca statul respectiv doreste moneda unica, a doua este cand se va intampla.

Toate statele din Europa Centrala si de Est au declarat ca doresc introducerea Euro, iar aceasta clauza este specificata si in tratatele de aderare. Deci intrebarea daca vor Euro nici nu se mai pune, pentru ca sunt practic obligate sa o faca.

Ramane insa intrebarea: cand?! Daca o tara adera la Euro cand are crestere economica de 8%, dar dobanzile practicate de Banca Centrala Europeana sunt calculate pentru economii precum Germania, Marea Britanie sau Franta cu rate de poate 1,5% atunci exista un risc inflationist extrem de mare pentru economiile emergente. Nu cred ca tarile in dezvoltare ar trebui sa isi lege monedele de Euro pana nu au ajuns macar in apropiere de media europeana de dezvoltare datorita dezechilibrelor provocate de dobanzile zonei Euro. M-as feri sa vad in moneda unica europeana un fel de bagheta magica pentru a rezolva problemele economice.

LDC: Credeti ca momentul 2011, vehiculat in Romania, este bun pentru aderarea la Euro?

RS: Romania nu are practic nicio sansa sa introduca Euro in 2011. In primul rand pentru ca fundamentele economice sunt gresite. Tara are un deficit de cont curent enorm, de 14%. Mai sunt probleme de deficit bugetar si de inflatie. Unii ar putea afirma ca in doi ani s-ar putea corecta aceste deficiente, dar eu cred ca ar fi “extraordinar de optimista” aceasta estimare.

Singura tara din fostul bloc comunist care a reusit sa se alinieze la Euro este Slovacia, care va introduce Euro la inceputul lui 2009, exceptand Slovenia (ca facand parte din fosta Iugoslavie). Toate celelalte tari sunt la ani buni distanta de adoptarea monedei Euro. Ungaria poate va reusi la jumatatea deceniului urmator, Polonia si Cehia la fel. Pentru Romania va fi aproape imposibil sa adere la Euro in 2011.

Legiuitorii si cetatenii Romaniei

LDC: Pe 30 noiembrie vor fi organizate alegeri parlamentare in Romania, primele dupa sistemul uninominal. Credeti ca va fi o sansa pentru restabilirea increderii in politicienii romani?

RS: Cred ca exista tot timpul o problema cu sistemul de vot pe liste de partid, in sensul ca alegatorii voteaza practic ceva anonim. Bineinteles ca toata lumea ii cunoaste pe politicienii faimosi care sunt capul de lista, dar in orice tara daca ne uitam catre sfarsitul listei, nimeni nu a auzit vreodata de persoanele acelea. Automat exista si tendinta de a considera ca sunt personaje dubioase, ceea ce poate fi corect sau gresit.

Problema increderii in politicieni este destul de sensibila, pentru ca ei sunt aceia care sunt observati mai mult decat orice alt membru al societatii. Sunt sigur ca pompierii sunt oameni extraordinari si de aceea se bucura de increderea populatiei, dar daca presa ar urmari in fiecare zi pe fiecare pompier, ar gasi fara indoiala ca si ei gresesc la fel ca oricare altul.

In general, sistemul uninominal este o solutie de bun simt, dar cred ca increderea in politicieni nu se poate drege doar cu atat. Este o problema de perceptie a coruptiei de exemplu, care joaca un rol important in Romania. Presa de asemenea are un cuvant de spus si deseori chiar politicienii sunt victimele unor intruziuni nepermise in viata privata. Dar daca presa descopera de exemplu ca un politician a comis acte de coruptie, atunci cred ca tocmai politicienii sunt cei care isi pot reforma singuri clasa.

Guvernul trebuie sa asigure si el independenta organelor de justitie care sa ancheteze si sa pedepseasca practici nelegale. Aici putem aminti si imunitatea parlamentara, care este o notiune extrem de periculoasa. Este poate necesara, dar cu siguranta periculoasa. Nu putine sunt cazurile, mai ales in Europa Centrala si de Est, cand diferite persoane au intrat pe o lista de partid pentru a scapa de investigatii penale. Votul uninominal poate ca va ingreuna aceste practici.

LDC: Care sunt recomandarile Dvs pentru noul parlament al Romaniei?

RS: Problema numarul unu pe care noul parlament va trebui sa o rezolve este abordarea extrem de serioasa a coruptiei. Nu cred ca exista vreo indoiala ca aceasta este problema cea mai grava a Romaniei si este chestiunea de care si Comisia Europeana este ingrijorata.

Pe de alta parte, Romania, la fel ca alte state in dezvoltare trebuie sa mentina ritmul reformelor, sa ia deciziile corecte politic si economic. Alunecarile populiste, precum cea de marire a salariilor profesorilor cu 50%, nu sunt benefice. Si eu vreau ca profesorii sa fie platiti bine si cred ca toata lumea isi doreste asta. Dar aceasta masura va declansa haos financiar, vor fi miscari sindicale, greve in alte sectoare.

In al treilea rand, Romania trebuie sa impuna disciplina fiscala si responsabilitate economica. Deficitul bugetar si cel al balantei de plati trebuie ajustate de urgenta pentru a asigura dezvoltarea pe viitor.

Robin Shepherd a fost sef al biroului de la Moscova al International Herald Tribune. Apoi a activat la International Woodrow Wilson Center for Scholars si la Center for Strategic and International Studies. De la German Marshall Fund of the United States si-a continuat cariera la Chatham House (Londra).