Imigraţia, integrarea, frontierele Europei şi ţărmurile Americii

Discursul premierului turc Erdogan în faţa a mii de conaţionali reuniţi la Köln continuă să alimenteze rezervorul de teme al comentariilor şi după ce şeful guvernului de la Ankara s-a reîntors în patrie, repetînd şi acolo ideea că „asimilarea este o crimă împotriva umanităţii”.

Cine doreşte să-l critice pe Erdogan scrie NÜRNBERGER NACHRICHTEN ar face bine să nu se mai lege de cuvintele premierului turc ci de situaţia care domneşte în Turcia unde aleviţii, spre a nu mai vorbi de creştini, evrei şi kurzi, sunt discriminaţi neputînd beneficia de o protecţie a statului care să corespundă standardelor europene. Starea de fapt din Turcia şi nu spusele premierului Erdogan constituie reala piedică în calea unei aderări a ţării de la Bosfor la Uniunea Europeană conchide ziarul citat.

LEIPZIGER VOLKSZEITUNG insistă însă asupra discursului lui Erdogan în care întrevede o încurajare a societăţilor paralele. Or, atrage atenţia săptămînalul DIE ZEIT, a-i include şi pe imigranţi în pronumele personal „noi” nu echivalează cu a coborî stacheta integrării sau a renunţa la loialitatea faţă de Germania.

„Patria mea, Germania” se intitulează un comentariu publicat în DIE WELT sub semnătura lui Sina Afra, un german de origine turcă, un text în care autorul face o probă convingătoare a ceea ce înseamnă o autentică integrare:”copiii mei s-au născut aici, prietenii mei trăiesc aici, echipa de fotbal preferată joacă în Liga nord , pentru Renania şi nu pentru Köln îmi bate inima mai tare, aici am mers la şcoală, aici îmi plătesc impozitele, ministrul meu de interne se numeşte Schäuble şi nu Atalay .Germania este patria mea.”

Ceea ce nu-l împiedică pe comentatorul cotidianului francez LE MONDE să constate că Germaniei i-a trebuit prea mult timp pînă să accepte că imigranţii au venit pentru totdeauna pe pămîntul ei.

Imigraţia ilegală şi criminalitatea organizată l-au determinat pe comisarul european Frattini să propună noi planuri de impermeabilizare a frontierelor Uniunii Europene, intenţii care au stîrnit cele mai diverse reacţii.

„De la Memel pînă la Tejo se poate călători azi în Europa fără controale la graniţă, un excelent confort pentru turişti dar şi o ocazie oferită răufăcătorilor de toate soiurile să se slujeacsă de o Europă fără frontiere” relevă ALLGEMEINE ZEITUNG, salutînd planurile comisiei europene.

HANNOVERSCHE ALLGEMEINE ZEITUNG consideră că Frattini merge prea departe, dar că guvernelor naţionale le rămîne totuşi suficient timp spre a şlefui colţuroasele măsuri preconizate de comisarul european.

Supersistemele de control vor furniza autorităţilor o ploaie de date de a căror proastă folosinţă se teme OBERMAIN TAGBLATT atunci cînd crede că: „cine va intra în spaţiul comunitar va fi repede recunoscut iar cine se află deja acolo nu va fi pierdut din ochi nici o clipă. Nelimitatele posibilităţi pot fi însă şi pervertite.Ţelul măsurilor este asigurarea unei securităţi optime. Străinii aduc şi cîştiguri dacă li se permite să-şi pună în valoare aptitudinile aici. O Europă încărunţită are nevoie de forţe proaspete” conchide ziarul german.

Şi chiar dacă măsurile sporite de securitate sunt oportune, tentativa unei totale impermeabilizări a frontierelor Europei va eşua prooroceşte OSTSEE ZEITUNG.

Dacă pînă deunăzi era greu de prevăzut care dintre cei doi candidaţi democraţi la Şefia Casei Albe va obţine bonusul de simpatie şi încredere al alegătorilor, azi lucrurile par ceva mai clare: şansele victoriei îi surîd lui Barak Obama.

FINANCIAL TIMES DEUTSCHLAND încearcă să explice reuşita: Obama este eligibil pentru întregul spectru al adepţilor partidului democrat. Iar în sînul partidului, care de la începutul anilor 90 este dominat de clanul Clinton, începe să se instituie convingerea că lucrurile pot merge la fel de bine şi fără un clan, ceea ce periclitează situaţia vajnicei Hillary care, înafara faptului că a subestimat valoarea fiecărei etape preliminare, nu a comis greşeli electorale. De acum încolo ea va trebui să depună eforturi pentru a rămîne în cursă.

Dacă RHEIN NECKAR ZEITUNG crede că timpul lucrează de acum împotriva lui Hillary Clinton, DER STANDARD estimează de la Viena că vremea senatoarei democrate este departe de a fi trecut. Oricum ea mai are o probă decisivă de trecut în Texas atrage atenţia LA STAMPA de la Torino.

FRÄNKISCHER TAG reperează crasele diferenţe de origine, de vîrstă şi de convingeri dintre cei doi candidaţi democraţi , menţionînd că instalarea la Casa Albă a lui Obama după Bush ar fi cea mai mare schimbare posibilă în politica americană, şansa fiind reală:” în ochii multora dintre americani , ţara lor, ameninţată de recesiune economică şi izolată internaţional, nu mai este cel mai grozav stat al lumii. Ei tînjesc după o cotitură morală pe care ar putea-o face Obama care din simplu marinar pare copt de a fi căpitan de navă.” In optica cotidianului LA REPUBBLICA, Obama ar fi reuşit deja „să unească cele două ţărmuri ale Americii.”