Iliescu şi Polul social

Ion Iliescu şi-a propus să refacă stînga politică, reproducînd, în oglindă, modelul CDR, pe care îl lansase rivalul său cel mai de temut, Corneliu Coposu. Fostul preşedinte militează în cadrul organizaţiilor PSD, de mai multe luni de zile, în favoarea constituirii unui aşa numit Pol social, care îl are drept coautor pe Petre Roman. PSD, din cauza scandalurilor legate corupţie, pierde teren, aşa încît ar avea nevoie de o asociere care să recupereze toate grupările cu înclinaţii socialiste şi social-democrate. Chiar dacă ideea nu este rea, conducerea actuală a PSD se simte, pe bună dreptate, ameninţată. PSD îşi va păstra, desigur, conducerea actuală, dar noua construcţie politică îşi va alege o conducere federală în care se vor regăsi, fireşte, iniţiatorii, Iliescu şi Roman. Pentru Geoană ideea Polului social echivalează cu o confiscare a partidului. Ion Iliescu este, de altminteri, un maestru al confiscărilor politice, el reuşind sub umbrela FSN să confişte energiile anticomuniste din societatea românească prin cooptarea unor opozanţi ca Doina Cornea, Mircea Dinescu şi alţii.

Ion Iliescu intenţiona să lanseze polul social peste puţină vreme, pe 3 mai, dar conducerea PSD s-a opus categoric. Reciclarea politică a lui Petre Roman a părut liderilor PSD un lucru nemotivat şi ca atare greu de acceptat. Pentru foştii miniştri ai PSD cu succese relative ca Mihai Tănăsescu, Miron Mitrea sau Mircea Geoană, Petre Roman este un cadavru politic care nu merită să fie resuscitat.

Dar adevărata problemă nu o reprezintă Roman. Geoană şi cei care îl susţin au remarcat că Polul Social nu reprezintă decît o tehnică prin care Iliescu ar urma să preia conducerea stîngii politice. Procedeul este verificat şi disperarea conducerii actuale a PSD se trage doar din lipsa ei de răspuns şi imaginaţie politică. Mircea Goeană şi echipa sa nu au curajul să-l excludă pe Iliescu, ba mai mult îi acordă acestuia o consideraţie care le slăbeşte pe zi ce trece autoritatea. În plus, Geoană nu are nici o idee alternativă prin care PSD s-ar putea relansa politic, cu atît mai mult cu cît nu îndrăzneşte să se debaraseze complet nici de Adrian Năstase. În aceste împrejurări liderii PSD se mulţumesc să adopte o poziţie defensivă. Nici nu organizează un congres extraordinar, care să despartă apele de uscat, dar nici nu admit crearea Polului social şi, în general, se tem de orice mişcare. În aceste împrejurări, Iliescu cîştigă inevitabil teren.