Horst Köhler: Un preşedinte german incomod candidează la un al doilea mandat

Bilanţul preşedintelui Republicii Federale nu se măsoară în reforme încununate de succes, legi importante sau crize guvernamentale gestionate cu abilitate politică, ci mai degrabă în funcţie de statutul pe care îl are în ochii populaţiei germane. Din acest punct de vedere, Horst Köhler a realizat foarte multe. Potrivit sondajelor, două treimi dintre germani îşi doresc ca preşedintele să rămână în funcţie pentru următorii cinci ani. În acelaşi timp, Köhler este cel mai popular politician al ţării. Cancelarul Angela Merkel a reacţionat cu bucurie la vestea că preşedintele îşi va depune candidatura pentru un al doilea mandat:

"Cred că a cucerit inimile oamenilor în ultimii ani, prin felul său deschis de a-i aborda şi prin talentul de a rosti fără menajamente adevăruri incomode."

Tenacitate şi curiozitate sinceră în loc de talent retoric

Criticile sale mai mult sau mai puţin subtile la adresa scenei politice de la Berlin au crescut şi mai mult simpatia poporului pentru preşedinte. La rândul lor, unii politicieni s-au răzbunat, calificându-l inoficial drept simplu "director al băncii Sparkasse". Köhler a condus într-adevăr timp de mulţi ani asociaţia băncilor germane Sparkasse. În timp ce predecesorii săi fuseseră politicieni înainte de a ocupa fotoliul de preşedinte, doctorul în ştiinţe economice, Horst Köhler, a fost funcţionar în domeniul financiar, printre altele, director al Fondului Monetar Internaţional.

Preşedintele în vârstă de 66 de ani nu străluceşte prin viziuni înălţătoare sau discursuri pasionante. Nu a fost niciodată talentat la capitolul retorică, un dezavantaj grav pentru orice preşedinte. Cu toate acestea, a reuşit să compenseze lipsurile prin tenacitate, printr-o curiozitate sinceră şi încercarea vizibilă de a găsi răspunsuri la probleme serioase.

Angajament special pentru educaţie şi sprijinirea continentului negru

Pe plan intern, a pledat pentru îmbunătăţirea sistemului educaţional, inclusiv în vederea integrării tinerilor imigranţi. În politica externă, Köhler a subliniat provocările globalizării şi creşterea prăpastiei dintre bogaţi şi săraci. Angajamentul său a vizat în mod deosebit continentul african:

"Din punctul meu de vedere, întrebarea dacă trăim într-o lume umană sau nu se decide prin soarta Africii. Iar astăzi ştim cu toţii, că ar fi fost mai puţin riscant să investim în construcţia unei căi ferate care traversează Africa, decât într-o prestigioasă bancă de investiţii la New York", a declarat Köhler recent.

Aşa cum anunţase deja în 2004, Köhler a devenit într-adevăr un preşedinte incomod. De două ori a refuzat să ratifice proiecte de lege ale Marii Coaliţii de la Berlin.

Cel mai important moment din cariera sa a fost dizolvarea Bundestagului în iulie 2005, la cererea predecesorului lui Merkel, Gerhard Schröder. Preşedintele a dat undă verde alegerilor anticipate. Conform sondajelor, majoritatea germanilor ar fi luat aceeaşi decizie.

Prin voinţa sa de reformă a reuşit să se emancipeze de influenţa cancelarului Merkel şi a Uniunii Creştin-Democrate, cărora le datorează candidatura la preşedinţia Germaniei.

Autor: Bernd Gräßler/ Alexandra Sora

Redactor: Medana Weident