Hitchcock şi lagărele de concentrare

Când aliaţii pregăteau luarea cu asalt a Europei, în ultimii ani ai războiului, mulţi din regizorii importanţi ai acelor vremuri au fost solicitaţi să realizeze filme de propagandă şi să documenteze fapte petrecute în timpul conflagraţiei mondiale. Materialele erau, apoi, prezentate în cinematografe, dar şi soldaţilor aflaţi pe front.

Filme de propagandă pentru aliaţi

Unul dintre regizorii celebri solicitaţi pentru realizarea acestui tip de producţie a fost Alfred Hitchcock. După încheierea carierei pe tărâm european, Hitchcock a plecat în America. Mai exact la Hollywood, unde a lucrat vreme de câţiva ani. În 1944, regizorul a realizat două filme, fiecare de câte o jumătate de oră, la solicitarea ministerului de informaţii de la Londra, destinate publicului francez.

"Bon Voyage" şi "Aventure Malgache", două scurtmetraje menite a întări psihicul trupelor franceze în lupta cu soldaţii germani.

După aceste două proiecte, Sidney Bernstein, prietenului lui Hitchcock, l-a cooptat pe acesta din urmă în proiectul "F3080". Iniţiativa nu era altceva decât partea a doua a documentarului despre eliberarea din lagărele de concentrare ale naziştilor. Prima parte a documentarului, care prezentase eliberarea din lagărul de concentrare Bergen-Belsen, era deja realizată.

Filmul care a rămas doar o secvenţă

Implicarea lui Hitchcock în acest proiect este şi astăzi extrem de contestată. Fapt este însă că celebrul regizor a vizionat o parte din materialul filmat şi, spun unii istorici, a dat indicaţii privind montajul. Filmul numit de specialişti "Missing Hitchcock" a rămas, însă, un simplu fragment, fapt explicat de unii experţi prin modificarea politicii aliaţilor în 1945.

Pentru această a doua parte a documentarului a fost iniţial solicitat Billy Wilder, care însă a declinat oferta. Nu puţini specialişti susţin că Hitchcock nu semnase niciun contract menit să-l oblige la realizarea proiectului. Există în schimb martori care susţin că regizorul era extrem de preocupat de credibilitatea imaginilor, motiv pentru care a cerut separarea clară a materialului filmat de reconstituirile realizate ulterior.

Filmul, care mai târziu a fost intitulat "Memory of the Camps", a făcut parte din încercarea americanilor şi britanicilor de a prezenta lumii întregi grozăviile săvârşite de nazişti. Cu alte cuvinte - un documentar lipsit de orice tentativă de edulcorare despre lagărele de concentrare din Germania hitleristă. Asemenea trupelor ruseşti, aliaţii au organizat mai multe echipe de operatori, care să surprindă momentul eliberării prizonierilor din camerele morţii.

Toby Haggith, de la "Imperial War Museums" din Londra, care se ocupă momentan de restaurarea filmului, a descris imaginile drept "extrem de puternice". În marea de cadre teribile, pline de dramatism şi suferinţă, există şi imagini pline de speranţă, mai spune Haggith. "De pildă, filmarea în care unul dintre foştii prizonieri îşi face din nou duş. Sau imaginile care prezintă eforturile aliaţilor de a stopa febra tifoidă".

Producţia filmului "Memory of the Camps" nu a putut fi finalizată la acea vreme, însă multe din filmările operatorilor americani şi britanici au apărut, deja, în alte filme de propagandă. Americanii s-au retras din proiectul "F3080", considerând că reconstrucţia Germaniei ar avea de suferit dacă oamenii de rând ar fi fost confruntaţi într-o manieră atât de dură cu trecutul, mai spune Toby Haggith.

Hitchcock însuşi ar fi fost şocat de materialul pe care l-a vizionat, scria, în 1945, cotidianul britanic "The Independent".

Filmul a dispărut în arhive, până când, în anii 80, un cercetător american i-a dat de urmă. Cel mai probabil, restaurarea fimului se va încheia la sfârşitul anului 2014 sau începutul anului 2015, urmând să fie difuzat atât la televizor, cât şi la festivalurile de film din Marea Britanie şi nu numai.